Stelelor ca să te uit,
Să nu mai simt blânde şoapte,
Prin gândirea-mi de argint.
Am cerut cu glas zadarnic
Inimii să nu te vrea,
Şi i-am zis vântului grabnic
Mării ca să mi te dea.
Iară vina ce-am purtat-o
De a te iubi nespus,
Peste lacrimi am turnat-o,
Să alunece-n abis...
Şi-am păşit cărări străine
Dorul tău ca să-l alung,
Cântul meu printre ruine
În zadar îl port... mă frâng...
Cornelia Vîju
O poezie care m-a facut sa rad...
RăspundețiȘtergereDumitale ce-ti spun versurile"Să nu mai simt blânde şoapte,
Prin gândirea-mi de argint." ?
Si ar fi corect daca dati acordul si comentariilor care nu va convin...