De ce?

De ce-am crezut că m-ai ales pe mine

Din toate florile de pe pământ?

De ce-am sperat că din această lume

Eşti grădinarul vrednic să-mi semene prin gând?

Şi m-am lăsat de tine răsădită

Într-o grădină fără tufe, fără flori,

De ochiul tău de lup mereu privită

M-am întrebat de ce,  de mii de ori...

De ce-am crezut că aş putea vreodată

Să nu cad pradă efemerelor iubiri,

Că pe cărarea dragostei curată

Aş fi putut păşi şi eu pentru o zi...

Cornelia Vîju