Căci plânsul meu cu tine se sfârşeşte

Eu plâng şi-aştept să-mi auzi plânsul

Şi din înalturi să cobori,

În ochii tăi să-mi văd alintul

Când mă cuprinzi de subsuori.

Eu plâng cu lacrimă amară,

De doruri arsă neîncetat

Şi-aş vrea să mă opresc deseară,

Când te-oi vedea-n al meu cerdac.

Încet păşi-vei printre lacrimi

Să nu-ţi frângi glezna de podea,

Căci în odaia mea de patimi,

Covor de doruri va cădea.

Eu te cuprind cu mâini rebele

Şi-am să te strâng, să nu regreţi,

Te-adulmec lin cu simţurile mele

Să te supui, te rog, să nu mă cerţi!

Căci plânsul meu cu tine se sfârşeşte

De vei cădea din dulcele meu vis,

Satanice simţiri trupul îmi răscoleşte

Şi şoapte de iubire ce-n mine ai aprins...

Cornelia Vîju