Degetele mele

Degetele mele

încărcate de iubire,

te-ascund

în căuşul palmelor

de teamă să nu te piardă.

Degetele mele

te strâng

neştiind că te pot strivi,

cu dorul ce arde în ele.

Pe degete

presar sărutarea buzelor,

fiindcă

ele te ating întâi.

Degetele mele

sunt clepsidra ce adună

genele iubirii tale

şi, le strecoară atât de încet

încât universul îşi schimbă pulsul după ele.

Degetele mele

sunt altarul ce-ţi venerează simţirea,

de când le-ai oprit căutarea

şi-ai frământat cu ele fericirea.

Cornelia Vîju (din vol. ,,Ancoră la ţărmul iubirii”)