Respir parfumul ce-am lăsat,
Sub infinita boltă albastră
Unde iubirea ne-am cântat.
Melancolia-mi prinde braţul
Din ochi o lacrimă mi-adună,
Mi-ncolăceşte-n trecut pasul
Spre clipele noastre împreună.
Sărut o urmă din privirea
Din ochiul tău cândva de Crist,
Îmi arde pieptul căci iubirea
Ce ne unea, azi s-a sfârşit...
Cornelia Vîju
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu se înjura şi nu se face spam
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.