E toamnă iar...

Toamna în codru

Când prin codru tu soseşti,

Toată frunza-ngălbeneşti,

O aduni din crengi pe rând

Şi o risipeşti în vânt.

Frunze galbene, uscate,

Cu arămiu însemnate,

Lin din codru se desprind,

Lăsând copacii plângând.

Păsările spre cer zboară,

Sunt venite-n primăvară,

Fug în zări gălăgioase

Şi-or veni la anul iară!

Totuşi trist e acum cucul,

C-a rămas de unul singur,

Cântă de răsună crângul,

Fratele-şi va găsi sigur!

Fără cântul lor măiastru,

Parcă simţi că-mbătrâneşti

Şi aştepţi nerăbdătoare

Pădurice să-nverzeşti.

Cornelia Vîju ( din vol. ,,File din...copilărie")