Treci...

Clipe se scurg prin fluxul vieţii

risipindu-se peste fiecare particulă de materie.

Sufletul tău, înlănţuit de prezent

până la limita suportabilităţii,

priveşte umil către dorul

ce-ţi deschide  poarta încercărilor

şi te invită să-l  treci...

Priveşti spre el ca-ntr-o oglindă

în care-ţi aranjezi faldul greu al singurătăţii

şi pentr-o secundă

te laşi pătruns de lumina dorului

ce te străbate

şi îndrăzneşti...

Timpul se scurge încet

iar rugul curajului

îţi arde infernul din suflet

şi-ţi măsoară  putinţa

cu care, printre secunde grăbite, azi treci...