Iubitei....



Mă simt cuprins de nemurire,
Pentru că tu, iubito, ai venit,
Şi simt cum creşte-a mea trăire,
Ca un frumos eucalipt...

Nietzsche

Nu sunt supărat că m-ai minţit. Sunt supărat că de acum înainte nu te mai pot crede.

Pedeapsa are scopul de a-l face mai bun pe cel ce pedepseşte.

Nu puterea marilor sentimente face oamenii superiori, ci durata lor.

Dialog... ,,floral"

El:
 - Iubito, ştiu că-ţi plac florile şi... mă întrebam dacă ai vrea să-ţi ofer?
Ea (dezamăgită de atitudinea iubitului):
-O, nu trebuie să-mi oferi flori, dragul meu, dacă nu simţi asta!
El:
-Uau! Ce uşurare! Pentru o clipă chiar am crezut că aştepţi  flori din partea mea! Eu... te iubesc şi... asta contează!
Ea:
-Sigur, iubitule! Nu trebuie să te simţi obligat să faci ceva ce nu-ţi place. E de ajuns să-mi spui că mă iubeşti, aşa, în felul tău...

De la epigramistul Păun Condruţ...

Referitor la precizările poetei Adelina Pop, despre poeta Cornelia Vîju....

,,Poetul ca... o instituţie..."

Tot în evoluţie
Cornelia Vîju, din fire,
E o instituţie
De... iubire...

Cornelia Vîju în Antologia BALCANICA 6


Vasile Mizdrea - Poteci fulgerate



Dan Bistricean - KERKOPORTA



Gheorghe Lupaşcu - Transurania


    Gheorghe Lupaşcu a lansat vineri, 21 septembrie 2012, în cadrul manifestărilor culturale ale ,,Festivalului Poeţilor din Balcani", ediţia a VI-a, Muntenegru - România, antologia bilingvă din volumele publicate, ,,Transurania". 

Cartea este tipărită la Editura ,,Pastel", din Braşov.
  Am avut onoarea să particip la lansare şi să ascult minunatul cuvânt de prezentare al volumului, susţinut de Ioan Cârâc.

BRĂILA- Festivalul Poeţilor din Balcani, ediţia a VI-a, în imagini...




Cornelia, la recitalul de poezie din 22 septembrie 2012, de la Brăila, din cadrul Festivalului Poeţilor din Balcani, ediţia a VI-a, România -Muntenegru




Lansarea cărţii mele de poezii ,,Sub pleoapa sufletului"

Adelina Ioana, Cornelia Vîju şi Sterian Vicol

Lansarea a avut loc vineri, 21 septembrie 2012, în cadrul Festivalului Poeţilor din Balcani, ediţia a VI-a, Muntenegru- România.


Alături de distinsa Adelina Ioana, căreia îi mulţumesc încă o dată pentru prezentarea făcută cărţii mele ,,Sub pleoapa sufletului"....


Programul ,,dragoste"...


Clientul: Am o problemă în sistem. Se blochează şi trebuie mereu să resetez.
Serviciul Tehnic: Puteţi instala DRAGOSTE?

Clientul: Da, cred că pot. Nu sunt un expert, dar cred că mă pot descurca. Ce trebuie să fac mai întâi?
Serviciul Tehnic: Primul lucru este să deschideţi INIMA. Aţi găsit-o?

Clientul: Da, numai că acolo rulează deja câteva programe chiar acum. Este bine să instalez programe când deja altele sunt rulate?
Serviciul Tehnic: Ce programe sunt deschise?

Clientul: Să văd… Sunt deschise programele DURERE.EXE, TRISTETE.BAT, DISPRET.EXE si RESENTIMENT.COM
Serviciul Tehnic: Nici o problemă. DRAGOSTEA va şterge automat DURERE.EXE din sistemul operaţional curent. Va ramane în memoria dvs. permanentă, dar nu va mai perturba niciodată alte programe. DRAGOSTEA va suprascrie TRISTETE.BAT cu un modul numit BUCURIE.EXE. Dar trebuie să dezinstalaţi singur DISPRET.EXE şi RESENTIMENT.COM. Aceste programe nu permit instalarea completă a DRAGOSTEI.Puteţi face asta?

Când însuşi trandafirul iubirii sângerează...


 Ai vrea să fii precum o statuie şi să nu simţi...


Ai vrea să te-ngropi în acea lacrimă de sânge...

Mă îndrept iarăşi spre şcoală...




Căci... sunt clasa a VII-a. Wou! Ce repede trece timpul...

Te-am prins de peretele sufletului...


Te-am prins de peretele sufletului
în acea amiază de iunie
alături de un mănunchi de zâmbete
culese de pe chipul tău
învelit cu visuri.
Ţi-am semănat pe margini
iarba iubirii
pe care o descânt în fiecare zi
cu boabe de rouă
scăldate în răsăritul de aur al gândurilor mele.

Toamna din inima mea...


Cad frunze, cad vise, cad gândurile în noul anotimp... căci... a venit toamna... şi-adună din mine strălucirile de diamant ale verii...
Şi tu continui să-mi şopteşti: sunt oameni care mor precum fluturii: pier când dau de o flacără... pentru că sunt atrași de lumina și căldura ei înșelătoare...

Balcanica 2012


Festivalul Poeţilor din Balcani        
Ediţia a VI–a  România – Muntenegru 


   Organizat de Consiliul Judeţean Brăila, Biblioteca Judeţeană Panait Istrati Brăila şi Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Sud – Est, Festivalul Poeţilor din Balcani se desfăşoară  la Brăila, în perioada 21–22 septembrie 2012. 
   Obiective: promovarea poeziei contemporane din România şi Muntenegru, aprofundarea conceptului de balcanism în literatură şi dezvoltarea relaţiilor de colaborare între poeţii români şi muntenegreni. 

Manifestări specifice: lansări de carte, recital de poezie şi muzică, dezbateri pe tema balcanismului în literatură, cu referiri speciale la literatura contemporană română şi muntenegreană. 

   În cadrul manifestărilor culturale de vineri, 21 septembrie 2012, îmi voi lansa şi eu ultimul volum de poezii, Sub pleoapa sufletului. Prezentarea cărţii va fi făcută de scriitoarea Adelina Ioana.

    Poeziile acestui volum sunt structurate în patru capitole, denumirea fiecărui capitol fiind dată de câte un vers al unei poezii componente. Acestea sunt:
-Sunt roua căzută în ale Tale palme
-Sunt chiar trup din trupul tău, Doamne!
-Ecouri dulci de lire
-Mă doare roba primăverii sfâşiată

Suflete pereche...



Iubeşte-mă, cum ştii tu, Doamne!


Iubeşte-mă cum ştii Tu, Doamne,
Chiar dacă demonii în mine-i port,
Ei sfâşie bucăţi din a mea carne
Şi fără de voinţă îi suport...

Nu căuta să mă legi după vină,
Fiindcă, Doamne, eu ispitei nu rezist,
De-aceea şoapta mea ţi se închină
Şi-ţi scrie-n fiecare zi un acatist...

William Shakespeare – Sonete


Sonet LXIV (64)
Văd mâna timpului cum, crudă, sfarmă
bogatul preţ al vârstelor tocite,
văd turnuri cum din temelii se darmă
şi bronzul-sclav rugina cum îl înghite;
Văd ocèanul cum îşi mână turma
regatul ţărmurilor să-l devore,
ţărîna scade, apa îi va urma,
paguba-i spor, ori spor păgubitor e.

William Shakespeare – Sonete


Sonetul XL (40)
Iubite, ia-mi iubirile, pe toate,
eşti mai bogat de le vei dobândi?
Iubirea nu mi-o crezi iubire poate,
dar ea a ta este de cînd o ştii.
De dragul meu dacă-mi primeşti iubirea
şi-o cheltui, nu te voi fi blestemat
şi totuşi te blestem, de-i iei sclipirea
fără să ţi-o doreşti cu-adevărat!

Bucăţi rup din inima mea ...


Bucăţi rup din inima mea
norii ce dezvelesc cerul plumburiu
şi le aruncă în covorul frunzelor veştede
răpuse de vântul toamnei
din ramul cireşului cândva înflorit
sub care-ţi scriam versuri

Mă înec într-un ochi fără lacrimă...



Mă înec într-un ochi fără lacrimă
şi deschid poarta morţii
din gândurile îngheţate de nepăsarea ta.
Stafii nevăzute din lumea umbrelor
sprijină coşciugul
de care mă desprind
cu-o răsturnare de gând...

Să mori de dragoste rănită...

Angela Similea 

...superbe versuri!
Lacrimă de icoană e viaţa uneori

Cutreierând obrazul, până în suflet
Umbra din amintiri îţi spune: 
,, -Iartă!E păcat!"


Refren: 

Să mori de dragoste rănită, 
Pe lumea asta care trece şi doar iubirile nu mor
Să mori de dragoste rănită
Eternitatea unei clipe s-o măsori.

Din dragoste de tine gândul parcă plânge
Din dragoste de tine cerul rău mă strânge
Poate fericirea n-are nume, 
Dar ce poate fi mai trist pe lume
Decât să mori... de dragoste rănită.

Fericirea dă măreţie vieţii...


Şi trebuie scrisă cu majuscule pe fiecare secundă a timpului... pentru că, viaţa se trăieşte o singură dată!

Există prietenii veşnice?


Poate că da, poate că nu! Dacă până mai ieri aveai siguranţa că prietenii nu te vor trăda, vei fi uimit să afli cât de repede vor fi tentaţi să o facă, atunci când ai proasta inspiraţie de a le refuza o cerinţă, sau, mai grav,  de ,,a-i trage de mânecă"

Când iubirea dispare...

 
Nu-l mai iubim ...  nu ne mai emoţionează gesturile sau cuvintele sale... însă nu avem curajul de a rupe relaţia cu partenerul nostru, pentru că ne temem... De eşec, de singurătate,  de a nu fi trădaţi în noua relaţie,  de gura lumii, de dragul copiilor şi lista poate continua.

Lecţie de viaţă...


Viaţa ne îmbracă adesea în cămaşa morţii
ca să ne mai înveţe câte o lecţie...
Ne poartă pe notele condeiului ca să ne mişte inima
ce cade uneori în împietrire...
Ne ascunde în mânecă câte un as
ca să ne salvăm din propria captivitate...

Îmi eşti drag ...

Ai aprins în mine dorul
Ochiul când ai oglindit,
În simţirea ce fiorul
Trupul mi-a ademenit...

Tu-mi înlături orice vină
Ce din gându-mi s-a hrănit,
Viaţa mea acum e plină
Raza ta m-a înflorit.

Şi-n trenul vieţii...

O inimă bandajată...


Să ţinteşti mereu...


Când inima se transformă în... gheaţă...

Ecou de serenadă

George Bacovia

Pansele negre, catifelate
Pe marmora albă s-au veştejit,
Şi-n tainice note s-au irosit
Parfume triste, îndoliate.

Eu singur, cu umbra, iar am venit,
O, statui triste şi dărâmate, -
Pansele negre, catifelate,
Vise, ah, vise, aici, au murit.

Spune-mi ceva

Adrian Păunescu


Dacă-am să te chem
Dă-mi măcar un semn
Fie şi-un blestem
Din partea ta.
Totuşi nu ştiu cum
Pentru-atâta drum
Ce-a-nceput acum
Spune-mi ceva.

În noaptea despărţirii dintre noi
Copacii cad pe drum din doi în doi,
În ochi mă bate viscolul câinesc
Şi am venit să-ţi spun că te iubesc.

Probabil drumul meu va duce-n iad
Mă-mpiedic de o lacrimă şi cad
Şi iar adorm şi iar mi-e dat un vis
Că biata cifră doi s-a sinucis.

Adio

Mihai Eminescu

De-acuma nu te-oi mai vedea,
Rămâi, rămâi, cu bine!
Mă voi feri în calea mea
De tine.

De astăzi dar tu fă ce vrei,
De astăzi nu-mi mai pasă
Că cea mai dulce-ntre femei
Mă lasă.

Căci nu mai am de obicei
Ca-n zilele acele,
Să mă îmbăt şi de scântei
Din stele,

Toamnă


Arunci pe deal  mătase ruginie
Şi rupi secunde din calendarul vieţii
Prin vânt legi noi beteli, de nostalgie,
Sub vălul umbrelor tu îţi ascunzi pomeţii.

Copacilor le stingi în fum veşmântul,
L-apleci de-o sărutare şi în el te sprijini,
În crizanteme ne îmbraci cuvântul
Şi-l speli cu ploi răscolitoare din inimi.

Femeie ...

Dezlegi cu degetele tale însângerate funii
Şi-n ochii tăi angelici ascunzi poveşti întregi,
În pântecele tău stă zămislirea lumii,
Femeie, -n tine zac destine mari de regi.

Pe braţul tău curaj e scris  când lupţi,
Cu ochiul tău profetic ispitele înlături,
În gânduri de iubire pruncii îţi alinţi
Şi-n rugăciunea inimii tristeţea scuturi.

Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Corinteni:



"De-aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.

Şi de-aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de-aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.

Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.

Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.

Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.

Ţi-am plâns pe umeri...

Ţi-am plâns pe umeri toată a mea durere,
M-ai ascultat tăcut şi-ngândurat,
Credeam că suferi şi c-a mea durere,
Cu dragostea ce-mi porţi, s-a vindecat...

Şi au curs şoapte şi suspine-amare
Şi mi le-ai strâns pe toate-n al tău pumn;
Spălându-le de zgură, le-ai aruncat în mare,
Ca să alungi tristeţea de pe al vieţii drum.

Rugăciunea

Las să curgă râu de lacrimi spre icoana din perete,
Să se domolească lupta ce-mi ţine clipa captivă
Tot amarul strâns în suflet pe obrajii mei să-ngheţe,
Ca să-mi curăţească drumul de un rost ce mi-e împotrivă.

Capul se pleacă-n metanii cu adâncă pietate,
S-alunge fugare clipe ce în viaţă m-au robit,
Culpa mea dezvăluită-i către cer, Divinitate,
Şi acceptă orice-ncercare ce soarta i-a hărăzit.

Cu paşii uşori ai iubirii...

Călcăm adesea în urma iubirii
fără să o rănim cu paşi conduşi
- uneori strâmb, alteori drept -
după cum ne este pavat trotuarul vieţii.
Câteodată, ecoul paşilor
ne împrăştie gândurile
sfâşiate de tăişul cuvintelor
ce tulbură orizontul demonilor din noi.