Toamna din inima mea...


Cad frunze, cad vise, cad gândurile în noul anotimp... căci... a venit toamna... şi-adună din mine strălucirile de diamant ale verii...
Şi tu continui să-mi şopteşti: sunt oameni care mor precum fluturii: pier când dau de o flacără... pentru că sunt atrași de lumina și căldura ei înșelătoare...

Eu te ascult şi las melancolia să mă cuprindă... şi las toamna să-mi pătrundă în inimă...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Nu se înjura şi nu se face spam

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.