Te-am prins de peretele sufletului
în acea amiază de iunie
alături de un mănunchi de zâmbete
culese de pe chipul tău
învelit cu visuri.
Ţi-am semănat pe margini
iarba iubirii
pe care o descânt în fiecare zi
cu boabe de rouă
E-atât de verde!
E-atât de fragedă!
E-atât de pură!
În fiecare zi veghez
să nu muşte dinţii singurătăţii din ea
să rămână Paradisul Verde
al vieţii mele
dezlănţuit dans de iele...
Cornelia Vîju
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu se înjura şi nu se face spam
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.