Sonetul XL (40)
Iubite, ia-mi iubirile, pe toate,
eşti mai bogat de le vei dobândi?
Iubirea nu mi-o crezi iubire poate,
dar ea a ta este de cînd o ştii.
eşti mai bogat de le vei dobândi?
Iubirea nu mi-o crezi iubire poate,
dar ea a ta este de cînd o ştii.
De dragul meu dacă-mi primeşti iubirea
şi-o cheltui, nu te voi fi blestemat
şi totuşi te blestem, de-i iei sclipirea
fără să ţi-o doreşti cu-adevărat!
şi-o cheltui, nu te voi fi blestemat
şi totuşi te blestem, de-i iei sclipirea
fără să ţi-o doreşti cu-adevărat!
Iubit tâlhar, tu, hoţul de miresme,
te iert cînd sărăcia mea o furi,
iubirii-i ierţi fărădelegea lesne,
mai greu fărădelegile le-nduri.
te iert cînd sărăcia mea o furi,
iubirii-i ierţi fărădelegea lesne,
mai greu fărădelegile le-nduri.
O, desfrânat ce schimbi în bine răul
nu-mi fi duşman, chiar dacă-mi eşti călăul!
nu-mi fi duşman, chiar dacă-mi eşti călăul!
(trad. Gheorghe Tomozei)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu se înjura şi nu se face spam
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.