Iubeşte-mă cum
ştii Tu, Doamne,
Chiar dacă demonii în mine-i port,
Ei sfâşie bucăţi din a mea carne
Şi fără de voinţă îi suport...
Nu căuta să mă legi după vină,
Fiindcă, Doamne, eu ispitei nu rezist,
De-aceea şoapta mea ţi se închină
El îmi apare noapte-n vis aievea,
Eu nu vreau trupul să îi dăruiesc,
Dar când amorul lui mă prinde,
Eu nu pot, Doamne, să mă-mpotrivesc!
Mi-apare-n gând în fiecare noapte,
Când luna luminează al meu somn,
Şi număr clipele în care mă împarte
Între real şi ireal... şi-adorm...
Când zorii m-adună din căi străine
Eu vin spre Tine şi-ţi cer să mă ierţi,
Dar, Doamne, nu ştiu cum şi mâine
L-oi aştepta din nou, chiar de mă cerţi!
Cornelia Vîju
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu se înjura şi nu se face spam
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.