Nelu Alexe - un medic cu vocație (partea a III-a)

 

Dincolo de competenţele profesionale, ce calităţi trebuie  să aibă un medic ginecolog?

Ca să-l citez pe Petre Petros, unul dintre marii chirurgi  ginecologi, care spunea: Un chirurg trebuie să fie  deopotrivă arhitect și inginer - arhitect, pentru a putea  proiecta o operație, și inginer, pentru a fi capabil să o ducă la  bun sfârșit.

În primul rând, un medic ginecolog trebuie să fie, înainte  de orice, om. Să fie corect, să aibă empatie, viziune și putere  de muncă. Nimic nu se obține fără efort. Discutam adesea cu  rezidenții despre cum am evoluat eu în aceeași perioadă pe  care o parcurg și ei acum. Când îți alegi o specialitate, observi  că unii colegi au calități native excepționale, cu care nu poți  concura. V-am vorbit despre doctorul Dan Sabău, care avea o  mentalitate și o viziune deosebite - desena foarte bine, vedea  geometria și organele în spațiu. Astfel de oameni sunt cam  2-3% dintre medici. Dintre ei, doar jumătate ajung cu  adevărat excepționali, cei care muncesc. Cei care se bazează  doar pe talent nu ating întotdeauna performanța.

Mai sunt și aproximativ 5% dintre medici care și-au ales  greșit specialitatea. Dacă ar fi optat pentru alt domeniu,  poate că ar fi avut succes, dar dacă nu își recunosc limitele,  pierd atât ei, cât și pacienții. Cei sinceri cu ei înșiși se  reprofilează, ceilalți rămân mediocri toată viața.

Și, în final, există restul de 90 și ceva la sută, printre care  mă număr și eu - medici care reușesc să facă mai mult sau mai  puțin, în funcție de efortul pe care sunt dispuși să-l depună. 

În general, când pacientul ajunge la medic este speriat,  îngrijorat, anxios. Traversează clipe când are nevoie de un  suport psihologic deosebit. Este medicul ginecolog dispus să  ofere această consiliere, dincolo de stabilirea unui  diagnostic și a unui tratament medicamentos? 

Dacă privim lucrurile din punct de vedere teoretic,  medicul ginecolog ar trebui să ofere și suport psihologic.  Practic, însă, timpul nu este întotdeauna suficient. Totuși,  cred că, dacă aloci acest timp la început, îți va fi mai ușor pe  parcursul tratamentului. 

Am avut paciente care au venit în ambulatoriu și, știm cu  toții, un om bolnav este diferit - îi este permis să greșească în  gândire, este speriat și poate pune întrebări nelalocul lor. Poate  că, uneori, și noi, medicii, greșim sau atingem orgolii. Pe mine nu  m-a deranjat niciodată acest lucru, însă ce nu pot trece cu  vederea este lipsa de bun-simț sau de educație din partea unor  pacienți. Cu toate acestea, empatia și suportul psihologic  trebuie să fie întotdeauna prezente în relația medic-pacient.

Nelu Alexe - un medic cu vocație (partea a II-a)

 

Dacă nu aţi fi devenit medic, ce v-ar fi plăcut să faceţi? În  ce domeniu credeţi că aţi fi putut performa?

În copilărie visam la o carieră militară, iar aviația militară  mi s-ar fi părut fascinantă. Totuși, pe măsură ce am crescut,  am realizat că și un domeniu tehnic mi-ar fi fost potrivit. Am  o înclinație naturală spre lucrurile tehnice și îmi place să fiu  independent - prefer să găsesc singur soluții, fie că e vorba de  reparații prin casă sau de improvizații necesare în spital. De  multe ori, lipsa aparaturii sau a consumabilelor impune soluții  ingenioase, iar această abilitate practică mi-a fost de mare  ajutor și în medicină. 

În cabinet, în general, vin paciente sănătoase pentru  monitorizarea unei sarcini sau cu diferite patologii ușoare. Cum vă simţiţi după o astfel de zi? Obosește medicul  obstretician vreodată?

În cabinet, doar o parte dintre paciente vin pentru  controale de rutină, iar aproximativ 30% se prezintă cu  diverse patologii. Din păcate, sarcinile sunt din ce în ce mai  dificil de monitorizat. Multe gravide se confruntă cu  probleme, de la riscuri de avort și nașteri premature până la  trombofilii și alte afecțiuni asociate. În plus, numărul  operațiilor de cezariană este în creștere, iar studiile confirmă  această tendință.

Cât despre oboseală… da, și medicii obosesc uneori. Însă  weekendurile ne oferă șansa să ne refacem. Personal, am o  capacitate destul de mare de efort și, deși știu că nu este  recomandat, dorm doar 5-6 ore pe noapte - m-am obișnuit  așa. Mi-ar plăcea să-mi permit luxul unei odihne de prânz în  weekend. Îmi amintesc cu un zâmbet copilăresc de bunicii  mei care, după masa de prânz, își făceau mereu siesta și mă  obligau și pe mine să dorm. Pe atunci nu înțelegeam de ce era  atât de important, iar bunica îmi spunea: „O să vezi tu, maică,  cât o să-ți dorești odihna asta când vei fi mare.” Acum îi dau  dreptate pe deplin.

Nelu Alexe - un medic cu vocație (partea I)

 

         Se spune că oamenii cu  vocație sunt iubiți de Dumnezeu,  că sunt aleși să profeseze în domenii pentru care au o  chemare și un dar menit să fie  cultivat și împărtășit.

În urmă cu un an, viața mi-a  scos în cale un astfel de om:  medicul Nelu Alexe. După ce m-a preluat ca pacientă și mi-a  efectuat investigațiile necesare,  am fost profund impresionată de  atenția cu care s-a aplecat asupra mea, un om aflat în  suferință. Atunci am realizat că, uneori, avem norocul de a  întâlni persoane care devin surse de inspirație prin simpla lor  existență.

Și pentru că poveștile de succes merită împărtășite, am  ales să descoperim împreună parcursul profesional și uman al  doctorului Nelu Alexe - un om în care cititorii se pot regăsi.  Dincolo de halatul alb și de o carieră remarcabilă, el este un  om obișnuit, cu propriile încercări și reușite, care a acceptat  să ne vorbească despre pasiunea și dedicarea necesare în  meseria de medic.

Dacă entuziasmul tinereții i-a îndrumat pașii spre  medicină, practica zilnică i-a consolidat responsabilitatea.  Respectul și grija pentru pacienți l-au ținut mereu aproape de  suferința lor, încercând, de fiecare dată, să aline durerea și să  ofere speranță. Ani de-a rândul, experiențele trăite ca medic militar l-au format în gestionarea situațiilor critice,  pregătindu-l pentru provocările viitorului.

Este o onoare și o bucurie să intervievăm un medic de  calibrul său. Vă invităm, așadar, să priviți prin lentila sufletului  mărturisirile sale pline de sinceritate. Nelu Alexe nu a făcut  niciodată compromisuri profesionale și, tocmai de aceea, își  exprimă cu fermitate punctele de vedere. Deși viața nu i-a fost  lipsită de încercări - pierderea primei soții, medic la rândul ei,  fiind una dintre cele mai grele lovituri - a simțit întotdeauna  că Dumnezeu i-a fost alături.

Astăzi este tatăl unei fetițe de 14 ani, care îi oferă o  energie aparte și îi permite să privească lumea prin ochii ei,  adaptându-se noilor generații și provocărilor erei digitale.  Munca neîntreruptă, autodisciplina și empatia față de  pacienți îi conferă echilibru și motivație. Conștient de harul  divin cu care a fost înzestrat, își poartă zâmbetul cu încredere,  speranță și credință - credința că se află pe drumul potrivit,  acela de a alina și vindeca suferința celor care îi cer ajutorul.

Vă propunem, așadar, să descoperiți un profesionist  dedicat și un om care ne împărtășește, cu sinceritate, lecțiile  pe care viața i le-a oferit și provocările care i-au testat limitele.

Interviuri cu OAMENI EXCEPŢIONALI

 

Lumina universului interior

Într-un oraș liniștit, pe malurile impunătoarei Dunări, viața curge parcă mai lin, ca un râu de vise ce îmbrățișează  fiecare picătură din esența sa. Aici, zgomotul asurzitor al  lumii moderne pare să fie absorbit de murmurul de mătase  al apei ce capătă nuanțe de albastru, când razele soarelui  înoată sub unda sa, iar zilele se desfășoară într-un ritm mai blând. Cei mai mulți oameni au învățat să asculte lumea în  care trăiesc și care le modelează continuu dansul sufletului.  Ei nu sunt doar locuitori ai acestui oraș, ci străjeri ai unei  tradiții vechi, oameni ale căror povești se împletesc cu  fluxul și refluxul apei. 

În acest loc în care zgomotul este dus de apa Dunării, care  nu este numai un fluviu, ci o punte între suflete, o mărturie a  celor care au trăit, trăiesc și a celor care vor veni, oamenii  continuă să-și scrie povestea lor sau a semenilor.