Minunea vieții mele...

În noaptea asta ca și ieri

Mă porți într-o poveste,

Când îmi apari de nicăieri

Tiptil,  fără de veste.

Mă treci de-al dragostei hotar,

Minunea vieții mele

Și-mi dăruiești un lampadar

Zidit din albe stele.

Îmi ascund umbra de argint,

În privirea-ți senină,

Mă prind în dulcele-ți alint

Când mă implori:  Hai, vină!

Eu râd și cred că totu-i vis,

Tu, doar o plăsmuire,

Șiret, c-un sărut dinadins

Alungi neagra-mi gândire.

Atingi cu degetele-ți lungi,

Rotundă a mea frunte,

Pe brațul tău capul îmi culci

Și-mi spui:  Hai, dormi cuminte!