Chemare

Te cânt în multe ode, te chem la sfinte-altare

Suflet pereche, oare, pe unde rătăcești?

Mi-e păru-ncărunțit de-atâta așteptare,

Vino, la sânu-mi rumen să te adăpostești!

Îndură-te și curmă  amara-mi suferință,

Nu vezi că cerul mi-e mereu întunecat?

Aprinde-n el lumina cu-a ta iubire sfântă

Și-ți voi plăti-n vecie cu-al meu suflet curat.

Privește, noaptea-ntinde făclii să lumineze

Făptura mea de înger ce te așteaptă aici,

Căci dacă tu nu vii, viața-i deșertăciune

Și-a vântului vânare, hai, vin să mă ridici!

Cornelia Vîju