Emoţie de toamnă

de Nichita Stănescu

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva, 
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem că n-am să te mai văd, uneori, 
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori, 
că ai să te ascunzi într-un ochi străin, 
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.


Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac, 
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.