Unul din cele mai minunate daruri pe care ni le-a făcut Dumnezeu sunt
copiii. Din clipa în care cresc şi
descoperă farmecul jocului, universul lor se schimbă, iar chipul le este din ce
în ce mai plin de lumină. Cine nu-şi aminteşte de această magică perioadă a
vieţii? Oare cine, atunci când se oglindeşte
în ochii unui copil, nu simte că viaţa este frumoasă şi că totul este posibil?
Tocmai din acest motiv, una din preocupările adulţilor, ar fi aceea de a
le asigura un spaţiu de joacă cât mai plăcut, cât mai bine amenajat.
Astfel de terenuri de joacă se obişnuia, cu ani în urmă, să se construiască doar la oraş, iar copilul
care locuia la bloc, într-un spaţiu restrâns , avea în acest fel unde să zburde şi să-şi petreacă
clipele libere alături de cei de-o vârstă cu el. Îmi amintesc că atunci când
fetiţa mea era mică, (acum este deja adolescentă!) obişnuiam, la sfârşit de
săptămână, să o duc la oraş, să petrec alături de ea câteva ore bune în parc,
de unde, cu greu o puteam dezlipi de tobogane şi leagăne. Chiar dacă-i amenajasem
acasă un micuţ leagăn şi un spaţiu de joacă, cu nisip şi jucării, un colţişor
al său deci, tot mai minunat era acolo, la oraş, unde se întâlnea şi cu alţi
prichindei şi unde jocul devenea mult mai atractiv.
Dincolo
de programul pe care-l desfăşoară în mediul formal, în grădiniţe şi şcoli,
copiii noştri au nevoie de un spaţiu recreativ, pentru o creştere armonioasă
din toate punctele de vedere: cognitiv, afectiv şi psihomotric. Fiindcă copiii
trebuie permanent să interacţioneze cu cei de vârsta lor, pentru a se putea integra
cât mai bine în societate, pentru a-şi picta cu emoţie în suflet o poveste în fiecare
zi.Şi pentru ca poveştile lor să aibă permanent o notă de originalitate, se impune ca cei care sunt în fruntea unei comunităţi, să se gândească permanent la ei, să le creeze un mediu propice, să le amenajeze spaţii de joacă în care ei să se simtă bine şi în siguranţă.
