Oameni cu suflet de copil

     Unul din cele mai minunate daruri pe care ni le-a făcut Dumnezeu sunt copiii. Din clipa în care cresc şi descoperă farmecul jocului, universul lor se schimbă, iar chipul le este din ce în ce mai plin de lumină. Cine nu-şi aminteşte de această magică perioadă a vieţii? Oare cine, atunci când se oglindeşte  în ochii unui copil, nu simte că viaţa este frumoasă şi că totul este posibil?

  Tocmai din acest motiv, una din preocupările adulţilor, ar fi aceea de a le asigura un spaţiu de joacă cât mai plăcut, cât mai bine amenajat.

  Astfel de terenuri de joacă se obişnuia, cu ani în urmă,  să se construiască doar la oraş, iar copilul care locuia la bloc, într-un spaţiu restrâns , avea în acest fel unde să zburde şi să-şi petreacă clipele libere alături de cei de-o vârstă cu el. Îmi amintesc că atunci când fetiţa mea era mică, (acum este deja adolescentă!) obişnuiam, la sfârşit de săptămână, să o duc la oraş, să petrec alături de ea câteva ore bune în parc, de unde, cu greu o puteam dezlipi de tobogane şi leagăne. Chiar dacă-i amenajasem acasă un micuţ leagăn şi un spaţiu de joacă, cu nisip şi jucării, un colţişor al său deci, tot mai minunat era acolo, la oraş, unde se întâlnea şi cu alţi prichindei şi unde jocul devenea mult mai atractiv.

  Dincolo de programul pe care-l desfăşoară în mediul formal, în grădiniţe şi şcoli, copiii noştri au nevoie de un spaţiu recreativ, pentru o creştere armonioasă din toate punctele de vedere: cognitiv, afectiv şi psihomotric. Fiindcă copiii trebuie permanent să interacţioneze cu cei de vârsta lor, pentru a se putea integra cât mai bine în societate, pentru a-şi picta cu emoţie în suflet o poveste în fiecare zi.
   Şi pentru ca poveştile lor să aibă permanent o notă de originalitate, se impune ca cei care sunt în fruntea unei comunităţi, să se gândească permanent la ei, să le creeze un mediu propice, să le amenajeze spaţii de joacă în care ei să se simtă bine şi în siguranţă.

  De aproape un an, în localitatea Movila Miresii, din judeţul Brăila,  în centrul satului, mai exact pe str. Târgului, a apărut un astfel de loc de joacă pentru micuţi. Şi nu mică mi-a fost mirarea când am văzut bucuria ce li se citea pe chip,  pentru că, după cum era şi normal, se simţeau... în lumea lor.

  Mi-am amintit atunci că, într-adevăr, în campania electorală primarul movilean, Dumitru Panţuru promitea crearea unui astfel de loc, dar... să se şi materializeze aşa repede, chiar nu mă aşteptam! Aşa că, am fost forţată de realitate să-i  acord încă o notă de zece pentru că a dovedit că este un om de onoare, care nu se lansează în promisiuni deşarte, fără un fundament real şi că, calitatea sa de lider al movilenilor este  una câştigată pe drept. Pentru că el, primarul movilean, ştie să aprindă scânteia nu doar în ochii semenilor săi, ci şi în sufletul unui copil, unde emoţiile se scriu altfel, mai pur, cu mai multă gingăşie.

  Să reuşeşti să-ţi ţii comunitatea unită, dincolo de acei ,,nemulţumiţi” care mai vociferează uneori, este o calitate rară, pe care Dumitru Panţuru ne-a dovedit că o deţine.

  Aşadar, stimaţi movileni, bucuraţi-vă alături de copiii voştri de acest parc şi redescoperiţi-vă alături de ei, copilul din suflet. Vegheaţi să nu se distrugă un loc atât de minunat datorită unor răuvoitori care s-ar preta la acte de vandalism şi ar încerca să distrugă ceea ce un om responsabil a reuşit să construiască!

 Aş vrea să menţionez că, în drum spre casă, m-am oprit şi pe la celălalt parc amenajat în localitatea Movila Miresii, cel situat pe str. Orizont, vis-a-vis de cabinetele medicale. Şi m-am bucurat când am observat prezenţa câtorva copii şi aici, însoţiţi de o bunică care părea că-şi odihneşte şi ea, preţ de o clipă, gândurile. Nu m-am putut abţine să nu scot aparatul şi să imortalizez şi acest loc plăcut de care movilenii se bucură deja de doi ani.

  A sosit primăvara, cu flori, verdeaţă şi miresme. Haideţi să ne bucurăm de darul său şi să oferim copiilor noştri cât mai multe clipe în aer liber, să-i scoatem cu răbdare şi tact din faţa calculatoarelor, a televizoarelor  şi a altor aparate care le captează atenţia în ultima vreme. Să comunicăm unii cu ceilalţi, să ne atingem mâinile cu prietenie şi iubire şi să ne reamintim că zâmbetul unui copil, mângâierea şi îmbrăţişarea lui, ne pot umple, nu doar de bucurie, ci de însăşi seva vieţii.

  Iar dumneavoastră, domnule Dumitru Panţuru, îmi permit, în numele movilenilor pe care-i păstoriţi de mai bine de zece ani, să vă mulţumesc şi să vă felicit pentru aceaste realizări şi pentru toate calităţile administrative pe care ne-aţi convins că le aveţi.

Cornelia Vîju