Îmi amintesc că, în urmă cu mai bine de un an, nu ştiam prea multe
despre acest modul social. Însă, într-o dimineaţă, ascultând pe un post de
radio, o emisiune matinală, una din întrebările prezentatorului din acea zi,
suna cam aşa: ,, - Mai există cineva în ţara asta care nu are un cont facebook?” Hm! Eu, mi-am zis
în gând....
Şi iată cum, după acest moment, am decis să intru şi eu în această
,,mare de prieteni”.
Deşi nu atribuiam mult timp navigării pe această reţea de socializare,
trebuie să recunosc că la scurt timp am descoperit beneficiile sale. Am regăsit
câţiva prieteni plecaţi din ţară, despre
care nu mai ştiam nimic de mult, am reuşit să comunic cu oameni deosebiţi, să
fac schimb de impresii şi de idei, să aflu despre realizările profesionale ale
celorlalţi şi să mă bucur alături de ei; să ofer o floare şi o urare frumoasă
de ziua unei persoane, şi astfel, să strecor un strop de bucurie în colţişorul
fermecat al sufletului cuiva... Să fiu invitată la evenimente, să aflu imediat cam
ce se mai întâmplă prin lumea aceasta, să-mi readuc în prim-planul gândurilor
vorbe de duh ale marilor înţelepţi, cuvinte care mă determinau, uneori, să mă opresc o clipă din activitatea mea şi să
observ că... uitam să-mi trăiesc viaţa şi, fără să-mi dau seama, mă lăsam
trăită de ea.
Am câştigat mulţi prieteni valoroşi pe care am simţit că Universul mi
i-a trimis în momentul potrivit, tocmai prin intermediul acestui site, dar am
şi pierdut oameni la care ţineam enorm, tot prin acest mijloc, căci din
postările pe care le făceau, am surprins trăsături negative ale personalităţii lor,
ştiut fiind că acţiunile cuiva sunt un indiciu valoros al propriului lor
caracter. Şi... mi-a fost mult mai simplu să fac o selecţie între oamenii din
jurul meu, să aleg grâul de neghină,
cum se spune.
Ceea ce m-a încântat foarte mult a fost când am descoperit că primarul
localităţii mele, Dumitru Panţuru, este
un edil modern, care s-a pliat pe această modalitate de a comunica cu
locuitorii comunei Movila Miresii, că ştie să răspundă unei provocări, că ştie
să simtă versurile unui cântec, că apreciază muzica bună alături de
concetăţenii săi. Şi, este mare lucru să reuşeşti, dincolo de respectul impus
de funcţia de primar, să-l obţii şi pe acela de OM, care - de ce să nu
recunoaştem?- este din ce în ce mai greu
de găsit.
Vă mulţumim, domnule primar Dumitru Panţuru, că aţi ales să comunicaţi
cu noi şi prin intermediul acestei reţele de socializare, că nu vă sfiiţi să ne
adresaţi o urare sau o pildă în fiecare zi, că ne faceţi permanent să simţim că
sunteţi în mijlocul nostru, fiind omul potrivit, la locul potrivit şi că multe
din promisiunile pe care ni le-aţi făcut înainte de a ajunge în fotoliul de
primar şi-au găsit împlinirea.
Nu vă sfiiţi să rămâneţi în
continuare acea perlă strălucitoare pe care, noi, movilenii, am descoperit-o cu
ani în urmă, şi permiteţi-ne să vă stimăm şi preţuim pentru calitatea faptelor
dumneavoastră.
Cornelia Vîju
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu se înjura şi nu se face spam
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.