De câte ori ?

De câte ori să-ți bat în geam

Sărmane om, poveri ce porți

Și strângi cu tine an de an

Comori, dar uiți de frații toți?

De câte ori să te privesc?

Doar să îți văd un mic surâs

Când iată,-n taină-ți glăsuiesc,

Nu merit, măcar, un răspuns?

Doamne!

- Doamne, vreau să vin la Tine,

Să cunosc al Tău Eden!

Dar păcatu-n lanț mă ține

Cu ispitele mă-ndemn...

Doamne, vreau să-ți ating rana!

Locul care-a sângerat

Când te-am răstignit, Mărite,

Iar Tu ne-ai răscumpărat.

Doamne, să renunț la toate

Câte-n lume am dobândit,

Este greu, nu pot răzbate

Printre câte am zidit.

Iubirea mea cu gene lungi...

Câmpii de dor scăldate-n soare,

Miresme dulci de maci deschiși,

Se simte a verii candoare,

Iubirea mea cu gene lungi.

Cu tine se încarcă zarea

Și-n ochii tăi ades m-ascund,

La brațul tău mă lupt cu marea

Și nu mă tem că mă scufund.

Iude

Vezi tu prin lume câte Iude

La orice pas au răsărit?

E glasul trădării zălude

Care pe toți ne-a învrăjbit.

Privește-n jur cum se lovesc

Frați ce au supt același sân,

Cum pentru bani ei se urăsc

Și-n vorbe-și picură venin.

Cu lacătele nepăsării,

Ale lor inimi au închis

Și cu păcatul neiertării

Credința-n Domnul au ucis.

Sunt...

N-asculta gura lumii și vorba-i de ocară

Ce-ți desenează ades pe-obraz lacrimi de stea

De-ar fi să te încerce în fiecare seară

Gânduri de rătăcire, privește! Sunt a ta!

Sunt inima ce-ascultă simțirile-ți ascunse

Și șoapta ce-ți oprește-n săruturi greu suspin,

Sunt curcubeul vieții-n tărâmuri nepătrunse

Și iarba-nrourată de ochiul tău divin...

Baraba

Mulțimea aclama tâlharul

Și pe Iisus îl condamna,

Sosise vrema ca paharul

Umilinței pân’ la fund să bea.

Norodul nu a stat pe gânduri,

C-acel Baraba mincinos

Era eliberat din lanțuri,

Doar ca să-l lege pe Hristos.

Tainică visare

Frumoase-s zilele cu tine,

Când primăvara-și poartă cântul,

Când tu te oglindești în mine,

Când lin se scutură caisul.

Și fiindcă mi-e atât de bine,

La brațul tău mă simt o floare,

Al cărei fin parfum mă ține

Plutind aievea ca o boare.

Iubește-ți aproapele!

Să nu te bucuri când străinul

Se-oprește obidit de drum,

Mergi și oferă-i ajutorul

Fii tu, samariteanul bun!

Să nu arăți cu-nverșunare

Spre semenul tău la necaz,

Mai bine fă o rugă-n care

Să se ridice-n ultim ceas.

Învață-mă să fiu iubire!

Mi-s umerii grei de păcate

Ce-n drumul meu am adunat,

Pe trup le simt adânc gravate

De când lor m-am abandonat.

Mi-s brațele pline de urme

Ce-au curs din neiertarea mea,

Mândria ce n-a vrut să curme

Glasul care mă ponegrea.

Simțiri zălude

E-atâta soare-n orizontu-n care

Îți văd verdele ochilor ce-nalți

Spre mine, și pentru o clipă-mi pare

Că tu ești înger, eu o rugă-n psalmi.

Îmi mângâi creștetu-ntr-o respirare,

Eu mă cutremur și gândul îmi frâng

De-a ta privire ca o cercetare,

Ce dulci fiori ușor din trup îmi strâng.

Dar ceresc

Spui că-s frumoasă ca o primăvară,

Că buzele-mi sunt cireșe coapte-n mai,

Că ochii mei căprui în ceas de seară,

Îți fură gândul și te poartă-n rai.

Îmi spui că degetele mele fine

Știu să-ți ofere mângâieri prelungi,

Șoapta mea ce te-adoarme-n nopți senine

Dureri din suflet te-ajută s-alungi.

Minunea vieții mele...

În noaptea asta ca și ieri

Mă porți într-o poveste,

Când îmi apari de nicăieri

Tiptil,  fără de veste.

Mă treci de-al dragostei hotar,

Minunea vieții mele

Și-mi dăruiești un lampadar

Zidit din albe stele.

Îmi ascund umbra de argint,

În privirea-ți senină,

Mă prind în dulcele-ți alint

Când mă implori:  Hai, vină!

Chemare

Te cânt în multe ode, te chem la sfinte-altare

Suflet pereche, oare, pe unde rătăcești?

Mi-e păru-ncărunțit de-atâta așteptare,

Vino, la sânu-mi rumen să te adăpostești!

Îndură-te și curmă  amara-mi suferință,

Nu vezi că cerul mi-e mereu întunecat?

Aprinde-n el lumina cu-a ta iubire sfântă

Și-ți voi plăti-n vecie cu-al meu suflet curat.

Trăire

Te-am agățat de geana nopții

Cu gândul meu ocrotitor,

Tu  mi-ai promis la echinocții

Din stele c-o să te cobori.

Și pe cărări cad frunze moarte,

M-aplec sfioasă și le-adun,

Iubirea noatră nu va bate

La ușa toamnei nicidecum.

Acoperă!

Acoperă-mi noaptea cu ale tale gânduri,

Trezește la viață al meu trup adormit,

Mi-e inima întristată, doar glasul tău de înger

Mi-aduce alinare și amorul tău grăit!

Iubesc pe veșnicie ochii-ți adânci ca marea,

Gingașa lor privire ce m-a înamorat,

Iar flacăra ce-n verde le poartă strălucirea

Dorința-n mine aprinde, ești tot ce am visat!

Poete drag, cu păr bălai!

                

                      Poetului Mihai Eminescu

Înamorat de crâng și ape

Ai fost poete-n drumul tău,

Iubirea ai ascuns sub pleoape

Și-ai venerat-o-n vers mereu.

Pe-aleea plopilor sihaștri

Ai rătăcit de multe ori

Și-n ochii tăi oglinzi de aștri,

Ales-ai dorul să cobori.

În ochii tăi...

În ochii tăi au răsărit poeme,

Ce‑n taină le presară gândul meu

Şi-n care străjuiesc din vreme-n vreme,

Albi porumbei din lira lui Orfeu.

Te-ai  întrupat din ancestrale ţărmuri,

Cu pasul lin mă-nveți al vieţii vals,

Înamorată de-ale tale doruri

Aleg să-ţi fiu al clipelor suspans.

Negare

Rezemați de tâmpla toamnei

Colindăm lungile alei,

Mi-ascunzi în căușul palmei

Lin, frunzișul dragostei.

Mă ridic pe vârfuri iute

Sărutările să-ți fur,

Te apleci spre gura-mi dulce

Trupul îmi prinzi împrejur.

La școală

De-acum nu mai stau acasă,

Am cu cine să vorbesc,

Cu ai mei colegi de clasă

Râd, mă joc și povestesc.

Școala mi-e a doua casă,

Regat de învățătură,

Cartea-mi este prețioasă

În poveți și în lectură.

15 septembrie

S-a scuturat, iată, vacanța mare,

Iar vremea clopoțelului a revenit,

Emoția din zi de sărbătoare

La poarta  școlii azi  a poposit.

Elevii-s îmbrăcați în uniforme,

În mâini poartă ghiozdane noi,

Sorb din priviri învățătoarea

Și-n bănci se-așează câte doi.