N-asculta gura lumii și vorba-i de ocară
Ce-ți desenează ades pe-obraz lacrimi de stea
De-ar fi să te încerce în fiecare seară
Gânduri de rătăcire, privește! Sunt a ta!
Sunt inima ce-ascultă simțirile-ți ascunse
Și șoapta ce-ți oprește-n săruturi greu suspin,
Sunt curcubeul vieții-n tărâmuri nepătrunse
Și iarba-nrourată de ochiul tău divin...
Sunt clipa ce-nflorește iubirea-n dulci poeme
Pe trupu-ți ce se lasă de mâna-mi adorat,
Pe care-aștern aievea parfum de crizanteme,
Esența vieții tale sunt, mireasa ce-ai visat...
Cornelia Vîju
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu se înjura şi nu se face spam
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.