Simțiri zălude

E-atâta soare-n orizontu-n care

Îți văd verdele ochilor ce-nalți

Spre mine, și pentru o clipă-mi pare

Că tu ești înger, eu o rugă-n psalmi.

Îmi mângâi creștetu-ntr-o respirare,

Eu mă cutremur și gândul îmi frâng

De-a ta privire ca o cercetare,

Ce dulci fiori ușor din trup îmi strâng.

Aș vrea să cert simțirile zălude

Ce, parcă, astăzi nu-mi mai aparțin,

Trădându-mă asemeni unor Iude,

Căci toate ți se dăruiesc din plin.

Te-ai răsfirat din roza fericire

Pe talpa dragostei lin m-ai pășit,

Îmi spui că ești al vieții mele mire

Eu, diamantul tău neșlefuit...

Cornelia Vîju