În ochii tăi au răsărit poeme,
Ce‑n taină le presară gândul meu
Şi-n care străjuiesc din vreme-n vreme,
Albi porumbei din lira lui Orfeu.
Te-ai întrupat din ancestrale
ţărmuri,
Cu pasul lin mă-nveți al vieţii vals,
Înamorată de-ale tale doruri
Aleg să-ţi fiu al clipelor suspans.
De-a te iubi mi-e inima-nvățată,
Și în amor să-mpresur al tău glas,
Când gura mea cu voluptate cată,
Peste al tău trup îndelungat popas.
Îmi desenezi cu degetele-n zare
Iubirea ce în cânt mi-o dăruiești,
Eu râd și-aprind în ceruri felinare
Cu dragostea ce-n mine înflorești.
Cornelia Vîju
Frumos! A.F.
RăspundețiȘtergere