Învață-mă să fiu iubire!

Mi-s umerii grei de păcate

Ce-n drumul meu am adunat,

Pe trup le simt adânc gravate

De când lor m-am abandonat.

Mi-s brațele pline de urme

Ce-au curs din neiertarea mea,

Mândria ce n-a vrut să curme

Glasul care mă ponegrea.

Învrednicește-mă, Iisuse!

Să pot cum doar Tu știi ierta,

Toate jignirile aduse,

De semeni, să-i pot accepta.

Să cântăresc cu-acea măsură,

Precum o faci cu mine Tu,

Ajută biata mea făptură,

Nicicând să nu mai spună: nu!

Învață-mă să fiu iubire!

Să pot sluji cu brațul meu

Aproapelui, și-a Ta mărire

În laude s-o cânt mereu.

Cornelia Vîju

sursa foto:

 http://www.crestinortodox.ro/poezie-ortodoxa/ruga-noapte-143398.html