Mulțimea aclama
tâlharul
Și pe Iisus îl
condamna,
Sosise vrema ca
paharul
Umilinței pân’ la
fund să bea.
Norodul nu a stat
pe gânduri,
C-acel Baraba
mincinos
Era eliberat din
lanțuri,
Doar ca să-l lege
pe Hristos.
L-a judecat apoi
Caiafa,
Că-i împărat vină
a găsit
Și l-au
batjocorit într-una,
Pe cruce-apoi L-au
răstignit.
Azi mă gândesc
cu-nfrigurare,
Sfânta iertare-ți
cer mereu,
Baraba fără de
valoare
Iisuse, am fost însăși eu!
Cornelia Vîju
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu se înjura şi nu se face spam
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.