Iubește-ți aproapele!

Să nu te bucuri când străinul

Se-oprește obidit de drum,

Mergi și oferă-i ajutorul

Fii tu, samariteanul bun!

Să nu arăți cu-nverșunare

Spre semenul tău la necaz,

Mai bine fă o rugă-n care

Să se ridice-n ultim ceas.

Să nu te umfli de putere

De-nalte trepte ai urcat,

Că nu știi mâine cu ce vrere

Viața  te va fi-mbrăcat,

De-aceea cugetu-ți păzește

De tot ce e nimicnicie,

Spre Domnul îl călăuzește,

Unde-i izvor de bucurie.

Iubește-ți cum e scris în lege

Aproapele și te căiește,

De i-ai purtat vreodată pizmă,

Cere-ți iertarea ce sfințește.

Îndreaptă-ți ochii spre lumină

Oricât de grei pași-ți vor fi,

Dumnezeu lacrima-ți alină

Alături nu vei flămânzi.

Poți veni-n ceasul cel din urmă

Să bei din al Său sfânt izvor,

Oaia rătăcită din turmă

De ești, cu El vei fi biruitor...

Cornelia Vîju

sursa foto:http://comorinemuritoare.ro/bLOGOS/?paged=16