Se afișează postările cu eticheta Articole. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Articole. Afișați toate postările
Fănuş Neagu... Casa Memorială - Grădiștea, județul Brăila - imagini
,,Trebuie sa ne traim propria viata ca un dans, ca atunci cand plecam, oricine vine dupa noi, sa afle ca oamenii care au fost aici nu au fost oameni obisnuiti; au lasat flori si mirosuri frumoase; au lasat ecourile cantecelor lor si dansurilor lor; au lasat urmele pasilor lor in aur pur de douazeci si patru de carate. “ Osho
O filă din cartea unui concurs matematic: ,, Rural nu e sinonim cu inferior”
Ajuns
la ediția a VIII-a, Concursul Interjudețean de Matematică Rural Math, adresat elevilor din gimnaziu, s-a
desfășurat astăzi, 26.04.2014, în localitatea Surdila Greci, fiind organizat de
școala din localitate.
Tematica de concurs
a fost cea parcursă conform programei până la data de 31.03.2014, la clasele a
V-a, a VI-a şi a VII-a proba de concurs constând în rezolvarea unui test cu
probleme tip grilă, iar la clasa a VIII-a proba de concurs a constat în
rezolvarea unui test tip evaluare naţională.
Participarea elevilor a fost gratuită, concursul dorindu-se a fi o alternativă a concursurilor în care participarea este condiţionată de achitarea unei sume de bani
Participarea elevilor a fost gratuită, concursul dorindu-se a fi o alternativă a concursurilor în care participarea este condiţionată de achitarea unei sume de bani
Locația evenimentului a fost Sala de Sport din localitatea Surdila
Greci, o sală spațioasă, dotată după norme europene.
Ospitaliatea gazdelor și-a
risipit parfumul încă de la început,
când elevii și cadrele însoțitoare au sosit la locul desfășurării concursului.
Cu emoțiile prinse la reverul statutului de elev, copiii au intrat încet, încet în atmosfera competiției.
Cu emoțiile prinse la reverul statutului de elev, copiii au intrat încet, încet în atmosfera competiției.
La orele 10.30 s-a pornit
cronometrul de start, iar la orele 12.30 concursul s-a încheiat, fără emoțiile
de început, ci doar cu cele de așteptare a rezultatului final și al
câștigătorilor.
Fiecare elev participant a primit o diplomă ca
semn al trecerii prin probele unui concurs de matematică, chiar dacă
desfășurat în mediul rural, organizat fiind la un nivel superior.
Școala Gimnazială Movila Miresii a participat la acest concurs cu un grup
de zece elevi din clasele V-VIII. Indiferent dacă vor obține premii, elevii
movileni au fost încântați de competiție, de felul cum au pus totul în
scenă organizatorii, aspect pe care țin
să-l subliniez și eu, iar subiectele, având
un grad de dificultate specific unui astfel de concurs, i-au provocat să
se concentreze și să scoată matematicianul din ei.
,,Trebuie sa ne traim propria viata ca un dans, ca atunci cand plecam, oricine vine dupa noi, sa afle ca oamenii care au fost aici nu au fost oameni obisnuiti; au lasat flori si mirosuri frumoase; au lasat ecourile cantecelor lor si dansurilor lor; au lasat urmele pasilor lor in aur pur de douazeci si patru de carate. “ Osho
Școala Altfel, Movila Miresii, 9 aprilie 2014
Și pentru că
vremea de afară a fost generoasă în raze de soare am mers pe terenul de sport
și ne-am jucat, iar apoi ne-am distrat pe cinste în părculețul din
localitate....
Labels:
Articole,
Scoala Altfel la Movila Miresii
,,Trebuie sa ne traim propria viata ca un dans, ca atunci cand plecam, oricine vine dupa noi, sa afle ca oamenii care au fost aici nu au fost oameni obisnuiti; au lasat flori si mirosuri frumoase; au lasat ecourile cantecelor lor si dansurilor lor; au lasat urmele pasilor lor in aur pur de douazeci si patru de carate. “ Osho
Concurs județean: VREAU SĂ FIU JURNALIST, Ediția a VII-a, 2013-2014
Dacă crezi că ești un talentat mânuitor al
condeiului și că-n firea ta stă scris miracolul cuvântului, te invităm să
participi la concursul județean:
VREAU SĂ FIU JURNALIST
Ediția
a VII-a, 2013-2014
|
REGULAMENT
Inspectoratul Şcolar Judeţean Brăila
şi Şcoala Gimnazială Movila Miresii vă invită să participaţi la concursul judeţean
„Vreau sa fiu jurnalist”.
Concursul este aprobat în Calendarul
Activităţilor Educative Regionale şi Interjudeţene 2014, poziţia 292 și se adresează
elevilor din clasele V-VII.
Fiecare
şcoală va participa cu o singură echipă formată din trei elevi, câte unul din
cele trei clase.
Concursul se desfăşoară prin participare indirectă,
online.
,,Trebuie sa ne traim propria viata ca un dans, ca atunci cand plecam, oricine vine dupa noi, sa afle ca oamenii care au fost aici nu au fost oameni obisnuiti; au lasat flori si mirosuri frumoase; au lasat ecourile cantecelor lor si dansurilor lor; au lasat urmele pasilor lor in aur pur de douazeci si patru de carate. “ Osho
Tradiții și obiceiuri românești pe plaiuri movilene
Marți, 8 aprilie 2014 la
Movila Miresii au răsunat ,, Cântece și dansuri populare din zona
Brăilei”, activitate cultural-artistică cuprinsă în proiectul educațional ,, Tradiții
și obiceiuri românești”.
Scopul proiectului este de a promova valorile
tradiționale românești, prin implicarea elevilor și cadrelor didactice în
diverse activități cu specific popular. Locul desfășurării acestei activități
din proiect a fost Căminul Cultural
din localitate.
Școala Gimnazială Movila Miresii are ca parteneri
în acest proiect următoarele școli: Școala
Gimnazială Piscu, din județul Galați, Școala
Gimnazială Vulturu, din jud. Vrancea, Liceul de Artă Hariclea Darclee Brăila și Școala
Gimnazială Vădeni din Brăila.
Tradițiile românești constituie un tezaur al
poporului nostru, iar prin promovarea acestora, copiii descoperă de la vârste
fragede semnificația și importanța lor.
Școala movileană, reprezentată de director prof.
Mirela Brezuică și-a întâmpinat oaspeții, după cum era și firesc, cu pâine și
sare, în semn de dragoste, prețuire și respect. Cu toții știm că în tradiția
creștin-ortodoxă pâinea reprezintă simbolul vieții, iar sarea ce i se alătură, mărește puterile magico-rituale ale acesteia. Colacul
(forma arhaică a pâinii), proaspăt și rumen, a fost simbolul bucuriei și dovada
ospitalității movilenilor.
,,Trebuie sa ne traim propria viata ca un dans, ca atunci cand plecam, oricine vine dupa noi, sa afle ca oamenii care au fost aici nu au fost oameni obisnuiti; au lasat flori si mirosuri frumoase; au lasat ecourile cantecelor lor si dansurilor lor; au lasat urmele pasilor lor in aur pur de douazeci si patru de carate. “ Osho
Olimpiada de religie, faza județeană
Vineri, 1 martie 2014, la Brăila s-a desfășurat Olimpiada de Religie , faza județeană,
la Colegiul Sanitar "Ana Aslan" .
Școala Gimnazială Movila Miresii a
fost reprezentată de trei eleve care au obținut următoarele rezultate:
Vîju Ionela Georgiana, din clasa a VIII-a A, a obținut nota 9.50 revenindu-i premiul al II-lea, Datcu Diana Cristina, clasa a VIII-a B,
a obținut nota 8.35 și Golea Alina,
clasa a VII-a, a obținut nota 7.20.
Felicitări elevelor movilene pentru rezultatele
obținute și mult succes pe viitor!
Labels:
Articole
,,Trebuie sa ne traim propria viata ca un dans, ca atunci cand plecam, oricine vine dupa noi, sa afle ca oamenii care au fost aici nu au fost oameni obisnuiti; au lasat flori si mirosuri frumoase; au lasat ecourile cantecelor lor si dansurilor lor; au lasat urmele pasilor lor in aur pur de douazeci si patru de carate. “ Osho
Ziua porților deschise la Școala Gimnazială Movila Miresii
Părinții din localitatea Movila Miresii,
județul Brăila, ai căror copii vor fi înscriși la clasa pregătitoare în anul
școlar 2014-2015, au participat astăzi, 26 februarie 2014, la Ziua porților deschise - la Clasa
Pregătitoare.
Programul pregătit de Școala Gimnazială
Movila Miresii, instituție condusă de director prof. Brezuică Mirela, s-a
derulat astfel:
8.30 - 9.00 –
primirea invitaților
9.00 – 9.50 –
activitate demonstrativă: Ne jucăm,
litere și cifre învățăm!
10.00 – 10.30 –
prezentare Power Point cu tema :
Clasa pregătitoare, o necesitate a învățământului primar
10.30 – 11.00 –
Prezentarea programului școlar pentru CP
11.00 – 11.50 –
Prezentarea portofoliilor elevilor CP;
Responsabile ale acestei activității
au fost: înv. Munteanu Florica, înv. Vîju Cornelia și
înv. Răscărache Elena Amalia.
Viitorii școlari au fost încântați de
vizitarea sălilor de clasă unde urmează să învețe din toamnă, ba chiar au
participat cu încântare la activitățile demonstrative pregătite de clasele
pregătitoare, acomodându-se foarte repede.
Încântați au fost și părinții elevilor
movileni când au văzut clasele primitoare, mobilierul adecvat, dar și spațiul
amenajat pentru joc, unde copiii petrec cele 10-15 minute în completarea
activităților propriu-zise. Li s-a explicat părinților că trecerea spre clasa I
este bine să se facă frecventând clasa pregătitoare, copiii fiind familiarizați
cu disciplinele școlare pe care le vor studia în perioada ciclului primar și,
de asemenea, se vor acomoda mai ușor cu programul vieții de școlar.
,,Trebuie sa ne traim propria viata ca un dans, ca atunci cand plecam, oricine vine dupa noi, sa afle ca oamenii care au fost aici nu au fost oameni obisnuiti; au lasat flori si mirosuri frumoase; au lasat ecourile cantecelor lor si dansurilor lor; au lasat urmele pasilor lor in aur pur de douazeci si patru de carate. “ Osho
24 Ianuarie 2014 - Candela istoriei aprinsă de către elevii movileni
S-au înclinat cu respect înaintea zilei de astăzi, 24 ianuarie, elevii Claselor Primare ai Școlii Gimnaziale Movila Miresii, instituție de învățământ din județul
Despre faptul că Unirea de
la 24 ianuarie 1859 este una din cele mai mari realizări istorice ale
poporului nostru, au învățat de la dascălii lor, elevii movileni, de la cei mai
mici, la cei mai mari.
Scopul activității a fost
insuflarea dragostei pentru strămoşii noştri, pentru trecutul istoric al
poporului român, pentru realizările istorice şi culturale, precum şi
pentru personalităţile pe care le-a dat acest popor de la începuturile sale şi
până azi.
S-a
cântat și s-a dansat Hora Unirii, s-au reamintit acțiuni importante
din istoria acestei zile, a Micii Uniri, de la întemeierea căreia s-au
scurs 155 de ani, ba chiar s-a făcut cunoștință și cu bătrânul curajos, Moș
Ion Roată , țăranul iubit de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, cu ajutorul
unei scenete prezentate de către doi elevi din clasa a III-a. Elevii Clasei
Pregătitoare – A s-au întrecut pe ei înșiși pregătind o expoziție de
desene reprezentative pentru evenimentul menționat, iar în finalul activității,
pentru că tot era ceas aniversar, s-au înmânat medaliile și diplomele obținute
de către elevii claselor primare în cadrul concursului ,,Eurojuniorul”.
Ziua Unirii este o zi deosebită
pentru toţi românii, pentru că, așa cum sublinia Nicolae Bălcescu: Unirea
a fost un vis de veacuri al românilor. Pentru dânsa, ei trăiră, munciră,
suferiră și muriră.
Ziua
de astăzi a fost un bun prilej pentru profesorii movileni de a insufla copiilor
sentimente de dragoste şi respect pentru: limba română, ţara noastră, poporul
român, strămoşii noştri, pentru obiceiurile şi tradiţiile strămoşeşti, pentru
istoria şi eroii noştri, mândria că sunt descendenţii unor oameni curajoşi şi
iubitori de neam şi ţară.
Cunoaşterea
şi dezvoltarea valorilor fundamentale ale istoriei şi culturii naţionale de
către elevi, precum și cunoaşterea însemnătăţii zilei de 24 Ianuarie, este
una din misiunile dascălilor, iar cei movileni și-o îndeplinesc cu multă
responsabilitate.
Labels:
24 ianuarie,
Articole,
ziua unirii
,,Trebuie sa ne traim propria viata ca un dans, ca atunci cand plecam, oricine vine dupa noi, sa afle ca oamenii care au fost aici nu au fost oameni obisnuiti; au lasat flori si mirosuri frumoase; au lasat ecourile cantecelor lor si dansurilor lor; au lasat urmele pasilor lor in aur pur de douazeci si patru de carate. “ Osho
164 de ani de la nașterea poetului Mihai Eminescu
Miercuri, 15 ianuarie 2014, elevii Școlii Gimnaziale Movila Miresii, îndrumați de cadrele didactice movilene, vor organiza un program literar-artistic dedicat aniversării marelui poet Mihai Eminescu. Printre obiectivele acestei activități amintim: dezvoltarea interesului elevilor pentru lectură, dezvoltarea și stimularea creativității copiilor, transpunerea sentimentelor poetice în exprimare plastică precum și stimularea respectului pentru valorile culturii românești.
Mihai Eminescu - Criticilor mei
Multe flori sunt, dar puţine
Rod în lume o să poarte,
Toate bat la poarta vieţii,
Dar se scutur multe moarte.
E uşor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune,
Înşirând cuvinte goale
Ce din coadă au să sune.
Dar când inima-ţi frământă
Doruri vii şi patimi multe,
Ş-a lor glasuri a ta minte
Stă pe toate să le-asculte,
Ca şi flori în poarta vieţii
Bat la porţile gândirii,
Toate cer intrare-n lume,
Cer veştmintele vorbirii.
,,Trebuie sa ne traim propria viata ca un dans, ca atunci cand plecam, oricine vine dupa noi, sa afle ca oamenii care au fost aici nu au fost oameni obisnuiti; au lasat flori si mirosuri frumoase; au lasat ecourile cantecelor lor si dansurilor lor; au lasat urmele pasilor lor in aur pur de douazeci si patru de carate. “ Osho
Interviu cu scriitorul Sterian Vicol, ultima parte
- Dacă aţi fi în postura unui reporter, ce întrebare
i-aţi adresa omului Sterian Vicol? Dar scriitorului Sterian Vicol?
- Măi, omule, ești sănătos? Poți să bei un
pahar de vin în toată plenitudinea ta? Iar apoi i-aș răspunde astfel: Da, dar
cu prietenii mei, scriitori, nescriitori, plasticieni...
Mie îmi place lumea artei, merg la teatru,
am prieteni actori, actrițe, după cum am mărturisit, am iubit frumosul.
Niciodată nu m-a pasionat gloria. Unii cred
că gloria vine de la sine, sau ți-o aduce cineva cu avionul. Nu-i adevărat! Un
scriitor nu trebuie să moară ca să devină glorios. Spuneam că noi avem astăzi
prozatori și poeți mari, care oricând pot lua premii importante.
N-am avut orgolii de genul acesta și nu
m-am comparat cu nimeni, iar dacă un coleg a avut cronici bune sau a avut
succes cu vreo carte, nu l-am invidiat. Sigur că, om fiind, și cu bucurii, și
cu dureri, uneori, te poate pune așa într-o îndoială, când vezi că unul e
lăudat prea tare, iar tu rămâi un pic în umbră. Atunci recomand să te
ambiționezi și să ieși din nou la lumină... prin scris.
Ca scriitor nu am ce să-mi reproșez, eu
chiar cred că am fost alintat de colegii mei, de critici, de ieșeni, de
bucureșteni și de alți oameni ai condeiului din alte zone. Sunt conștient că
unii colegi de-ai mei, de aici, din Galați nu privesc cu ochi buni lucrurile
acestea, de faptul că eu sunt invitat la manifestări culturale naționale, la
Iași, Ipotești, Botoșani, Buzău, Chișinău și alte orașe.
Scriitorului Sterian Vicol i-aș pune o
întrebare de genul: ,,Cât de exigent ești cu scrierile tale?”
Iar răspunsul ar suna cam așa... Uneori sunt încântat de ce scriu, alteori nu
prea. Dar, per total, îmi place ce scriu. Poeziile scrise de mine de-a
lungul timpului, le reiau acum, iar uneori îmi plac, alteori mai puțin și aleg
să le las acolo, în laborator, iar după ce trece mai mult timp și recitesc din ele,
aproape că nu-mi vine să cred că unele sunt creațiile mele, atât de mult îmi
plac. Mi se întâmplă adesea să citesc și să mă
minunez de propria compoziție.
- Sunt momente
în viaţa fiecăruia în care suntem nevoiţi să facem concesii. Ce concesii a
trebuit să facă Sterian Vicol de-a lungul carierei sale?
- Păi, depinde de conjunctură și de persoana
pentru care fac concesia respectivă. Pot să fac o concesie unui om știind exact
că el nu merită un lucru, însă îi acord o atenție în speranța ca el să
înțeleagă că nu are înclinație către scris. Mi s-a întâmplat de nenumărate ori
ca oamenii să vină cu dosare de poezii pe care și le doreau publicate în
reviste de profil, iar după ce am citit una, am știut că acel om nu are talent
literar. Dar nu am putut să-l
descurajez. Tu ai avut o astfel de experiență, Cornelia, din câte mi-ai
mărturisit, știi cât de delicat este acest subiect. Cineva te-a descurajat cu
ani în urmă, iar tu, marcată fiind de spusele acelui critic literar, nu ai mai scris mult timp. Știu cât de important
este să-i spui celui în cauză dacă e bine sau nu să urmeze un drum similar cu
al tău.
Vezi,
e nevoie de o abilitate, să faci o concesie și să nu rănești în anumite cazuri.
Poate că am rănit și eu fără să vreau pe cineva, dar, cu conștiința împăcată
nu, niciodată.
- Orice om
poartă în viaţa reală mai multe măşti. Uneori trebuie să schimbăm aceste măşti,
deoarece societatea ne-o cere, alteori doar pentru a ascunde, de ochii răi ai
lumii, viaţa aceea secretă din noi.
Un scriitor de talia dumneavoastră, îşi permite acest lux?
- Te referi să nu fii dualist. Eu prin educația
și cultura primită, prin exemplul celor din familie nu pot să fiu altfel. E vorba
de credința mea, de preceptele morale pe care le respect. Da, sunt oameni care una
spun și alta fac, vorbesc de acei semeni neserioși. Am mai zis, nu-mi plac oamenii
proști, cei care mimează ceva care nu este compatibil cu propria personalitate.
Îmi vin în minte acum cuvintele lui Beethoven: ,,Nu cunosc alt semn al
superiorității decât bunătatea”.
Suntem oameni, uneori suntem puși în
situația de a educa oameni, alteori de a ocupa funcții ce necesită un înalt
simț al responsabilității. Dar, întotdeauna este bine să ne facem munca pentru
care avem înclinație, să punem în valoare harul cu care am fost înzestrați de
Divinitate și să nu urmăm o meserie doar pentru că... așa vor alții. În cazul
acesta, ar însemna să porți toată viața o mască și lucrul acesta nu doar că
te-ar obosi, pe tine, ca om, ci ar aduce și prejudicii celor din jurul tău.
Să-ți dau un exemplu: cunosc un astfel de caz, un tip care a dat de șase ori la medicină pentru că asta
își doreau părinții de la el. Până la urmă a reușit și a terminat facultatea,
dar imaginați-vă ce înseamnă să te forțezi pe tine însuți pentru a face față unui
drum pe care nu ți-l dorești. Cât reziști în a purta o astfel de mască? Ei bine,
eu nu m-aș duce la acel om nici să-mi facă o injecție, pentru că știu că nu are
nici o treabă cu medicina.
Avem exemple în istorie și literatură de oameni
cu mai multe fețe de care trebuie să te ferești. În literatura noastră populară
avem omul spân, dar și acei oameni care mint, care fac tot felul de rele sub o
anumită mască pentru a-și atinge scopul.
Eu nu am fost niciodată un astfel de om, ci
din contră, am spus franc ceea ce am avut de zis într-o anumită situație.
- Notele cele mai
valoroase, omul le primeşte de la viaţă. Dacă aruncaţi o privire în trecutul
dumneavoastră, care ar fi nota pe care v-aţi acorda-o?
- Eu cred că nota trebuie să ți-o pui mai
târziu. Din punct de vedere scriitoricesc, mă simt un om împlinit. A ieșit mai
mult decât mi-am propus, repet, poate că am fost prea mult răsfățat de soartă.
Desigur și prieteniile au contat destul. Eu nu cred că sunt desăvârșit, mi-aș
da o notă... mi-aș da un minus opt. De
fapt, nici nu m-am gândit la asta vreodată...
Labels:
Articole,
scriitori galateni,
Sterian Vicol
,,Trebuie sa ne traim propria viata ca un dans, ca atunci cand plecam, oricine vine dupa noi, sa afle ca oamenii care au fost aici nu au fost oameni obisnuiti; au lasat flori si mirosuri frumoase; au lasat ecourile cantecelor lor si dansurilor lor; au lasat urmele pasilor lor in aur pur de douazeci si patru de carate. “ Osho
Interviu cu scriitorul Sterian Vicol, partea a IV-a
- Adeseori,
viaţa ne poartă pe căi străine, dar se întâmplă să regăsim, după ani, oameni
care ne-au sădit cândva, în suflet, o floare. Aţi simţit vreodată că nimic nu e
întâmplător şi că toate au un scop? Mereu, la timpul potrivit?
- Cred că nimic nu e întâmplător, dar
sunt de părere că soarta tot omul și-o face prin ceea ce face el. Da,
cred în destin, sunt un pozitivist în ceea ce privește destinul unui om, care
înseamnă un lanț de întâmplări și coincidențe. Dacă m-aș fi născut la Cluj nu
mai eram același om, aveam alt profil, alt parcurs, alți oameni aș fi întâlnit
în drumul meu. Pentru că erau altele rădăcinile.
Scriitorul nu trebuie să fie un însingurat,
chiar dacă la masa de scris, el în singurătate scrie. Momentele nenumărate când
suferă că nu-i iese cum vrea o lucrare și se luptă cu el însuși... dar dacă într-adevăr are har, va
reuși. Iar dacă acel scriitor știe că niște colegi îl apreciază, niște oameni
îi citesc scrierile sau i se întâmplă să fie oprit pe stradă de persoane ce-i
spun: ,,Domnule, v-am citit cartea!”, chiar este un motiv de bucurie. Sau atunci când te duci la o librărie și
întrebi dacă ți s-au vândut cărțile și
descoperi că chiar s-au dat, este iarăși un moment plăcut pentru cel care scrie
și descoperă că este apreciat de cititori. Aceste momente eu le consider flori
sădite în suflet, de către cititorii mei.
Iată, îți mai dau un exemplu când scriitorul
iese din lumea sa și merge să se întâlnească cu oamenii, cu alți scriitori sau
cu cititorii, cum am făcut eu de curând
când am mers la Târgul de carte Gaudeamus 2013, m-am simțit minunat, era
un sentiment plăcut pe care-l încercam atât din postura de scriitor, cât și de
pe poziția unui cititor de carte. Aici, la târg, bucuria cărții se trăiește la cote înalte,
este un fel de Turnul Babel al
cărților, lansări la fiecare nivel și fiecare persoană se oprea acolo unde voia,
acolo unde tema cărții îl interesa, desigur... și autorul respectivei cărți. Am
fost invitat să prezint mai multe cărți, la mai multe standuri și ca să revin
la întrebarea ta, chiar m-am simțit minunat, chiar am sădit și mi-au fost
sădite în suflet flori născute din cuvinte și toate la momentul potrivit.
Ce mai la deal la vale, educația și cultura
fac omul să fie om, iar el va deveni, cum spune francezul: ,,Omul este stilul,
stilul este omul! ”
Eu apreciez mult acei oameni care-și fac
munca cu pasiune și dăruire, indiferent de domeniul în care-și desfășoară
activitatea. Știu să apreciez un om care este croitor și face haine bune, o
coafeză care știe să-și facă munca așa cum trebuie, orice... lucrarea însă trebuie să fie mereu de
calitate. În viziunea mea, consider că și scrisul este o lucrare în care este
strecurat un pic de dialog cu Divinitatea, adică îți dă stropul acela mai mic
sau mai mare de har.
- Cum aţi
descrie drumul succesului în domeniul literaturii? Vine succesul din
talent sau din muncă asiduă? Considerați
că armonia interioară este factorul esenţial în a-l obţine?
- Fără muncă, nimic nu se poate! Pentru un scriitor și nu numai, a avea succes
înseamnă să cunoști limba și literatura română foarte bine, ideal ar fi să știi
și o limbă străină, ca să poți citi direct scriitorii mari ai lumii. Chiar
dacă acum pare îndeajuns să cunoști Abc-ul calculatoarelor, limbajul
acestora, ca să ai succes, trebuie să amintesc că înaintașii noștri nu au
beneficiat de această modalitate de a citi și au fost oameni înțelepți. Se pune adesea
întrebarea: ,,Oare, va dispărea cartea în format clasic, sau nu?” Răspunsul meu
la această întrebare este NU. Niciodată! Vă dati seama, Biblioteca din Alexandria, cea mai renumită bibliotecă a
antichității, ce conținea peste 900000 de pergamente, a fost dată pe foc, ea adunând
ce era mai bun în epoca respectivă. Apoi s-a trecut la refacerea ei... Acum
bibliotecile lumii sunt tot atâtea izvoare de cunoaștere pentru noi, modalități
prin care putem ajunge la acea armonie interioară de care vorbești tu. Un om
într-o viață nu poate să citească tot, el trebuie să selecteze cam tot ce-i
folosește în domeniul lui de activitate și, desigur, va trebui să opteze pentru
cărți ce-l vor ajuta să-și formeze o cultură generală de calitate. De exemplu,
un medic citește din domeniul său tot ceea ce apare nou pentru a se instrui, dar își face și o cultură generală prin lectură. Eu totdeauna le spun celor cu
care mă întâlnesc: ,,Domnule, poți să fii genial, dacă nu ai lectură ești rupt
de realitate, ești sălbatic aproape!
Noi, în secolul acesta pe care-l traversăm,
observăm că e aproape de necrezut ca un om să nu aibă un minimum de educație,
clasele primare absolvite, ca să se poată descurca, să scrie și să citească
măcar. Din păcate, etnia rromă mai este în situația aceasta, de a nu urma
cursurile unei școli, însă există programe ca să-i școlarizeze dacă ei vor și
conștientizează că viața li s-ar derula mai ușor dacă ar avea o minimă cultură.
Dar nu prea se străduiesc ei să devină prietenii cărților, ai educației școlare,
în speță, și rămân ca o pată neagră pentru noi, mai ales când zic acolo unde se duc:
,, Domnule, sunt
român!”
Labels:
Articole,
scriitori galateni,
Sterian Vicol
,,Trebuie sa ne traim propria viata ca un dans, ca atunci cand plecam, oricine vine dupa noi, sa afle ca oamenii care au fost aici nu au fost oameni obisnuiti; au lasat flori si mirosuri frumoase; au lasat ecourile cantecelor lor si dansurilor lor; au lasat urmele pasilor lor in aur pur de douazeci si patru de carate. “ Osho
INTERVIU CU SCRIITORUL STERIAN VICOL -PARTEA A III-A
- Se spune că secretul reuşitei este să porneşti la timp în toate. Că graba omului nu-şi are rostul, dumneavoastră ce părere aveţi despre asta?
- Sigur că e zicala graba strică treaba, dar părerea mea în ceea ce priveşte scriitorul, este că trebuie să pornească pe drumul scrisului atunci când simte că este pregătit. Eu, de exemplu, am pornit cu multe lecturi. Vă spuneam că şi-n timpul orelor, la şcoală, obişnuiam să citesc, ceea ce nu avea legătură cu disciplina respectivă, acumulam informaţii din varii domenii, pentru că un scriitor nu doar literatură beletristică trebuie să citească, el trebuie să acumuleze foarte multe cunoştinţe de cultură generală. Apoi ele se decelează şi se aranjează în creier, iar când soseşte clipa trebuie aşternute pe hârtie.
Vă spuneam că eu am debutat editorial la 30 şi ceva de ani, pe când alţii debutează la 18-20 de ani. Eu am întâlnit şi exemple din acestea, care au debutat devreme, dar s-au pierdut apoi. Am observat că cei care debutează de timpuriu, ori au într-adevăr geniu, pe care poate să-l salveze tot prin cunoaştere, prin lecturi pot să-l dezvolte sau pot să dea chix. Am avut un coleg care lua premii, acele premii pentru creaţii literare ce se dădeau la nivel naţional pentru pionieri. Am mers odată la tabăra de la Homorod şi acest băiat scria în cinci minute o pagină. Avea acest har, toţi din jur spuneau că acesta e urmaşul lui Marin Sorescu. Ei bine, a făcut facultatea, e medic astăzi şi nu a mai scris de atunci, din timpul şcolii. Am mai aflat de o altă colegă, Îţa Vainer, la fel, scria excelent jurnal, la 12-13 ani, ea a şi debutat în Pagini Dunărene, aveam noi un Almanah când era Regiunea Galaţi, înainte de ’68, deci. A venit în ţară acum un an sau doi şi mi-a mărturisit că nu a mai scris. Cum a terminat liceul ea s-a desprins de pasiunea aceasta a scrisului.
Labels:
Articole,
scriitori galateni,
Sterian Vicol
,,Trebuie sa ne traim propria viata ca un dans, ca atunci cand plecam, oricine vine dupa noi, sa afle ca oamenii care au fost aici nu au fost oameni obisnuiti; au lasat flori si mirosuri frumoase; au lasat ecourile cantecelor lor si dansurilor lor; au lasat urmele pasilor lor in aur pur de douazeci si patru de carate. “ Osho
Interviu cu scriitorul Sterian Vicol - partea a II-a
- Învăţăturile creştine ne amintesc că
întotdeauna i se va da celui ce cere şi i se va deschide celui ce bate. Cât de
uşor i s-au deschis uşile lui Sterian Vicol, de-a lungul vieţii?
- Trebuie să vă spun că eu sunt nepot de
preot, de protopop. Fratele tatălui meu, Nicolae Vicol, a fost protopop de
Galați timp de 13 ani, iar bunica mea Sanda, când eram copil, mă lua de mânuță
și mă ducea la biserică încă de la o vârstă fragedă. Eu mergeam în Casa Domnului ca-n casa bucuriei, a
copilăriei de a trăi zilele de Paști sau alte sărbători mari din an, cu multă
sfială și rugăciune. Eram prezent la slujbele religioase alături de bunicuța
mea. Mama și tata se duceau mai rar, fiindcă mergeau la muncă, iar duminica,
mai ales, se odihneau fiind frânți de oboseală, de la secere. Seceratul se făcea manual pe atunci. Deci am
bătut la ușile Domnului de mic, vreau să spun, iar asta a contribuit un pic la acea ordonare în
relațiile umane, relații pe care le modelează biserica. Nu spun că sunt un
credincios habotnic, nu! Ce-am moștenit de la bunici și de la părinții mei,
obiceiurile pe care le-am văzut la ei le-am preluat și eu. Astfel am reușit să
discern încă de copil ce e bine și ce e rău. Știu foarte clar unde-i una și
unde-i cealaltă, iar toate aceste influențe au contribuit la înfăptuirea unui
profil, al lui Sterian Vicol de azi. V-am spus și mai înainte, în cartea mea de
proză, există acele capitole despre biserică, întâmplări adevărate, când l-am
înmormântat pe tata, cum în ziua aceea a venit o ploaie cu vijelie, trăsnind
biserica. Și a căzut biserica, arzând până-n temelii. Atunci am văzut eu, cu
ochii mei de copil adolescent, cum oamenii cu lopeți în mâini, aruncau, ca să
stingă flăcările, pământul reavăn de pe mormântul tatălui meu. Tata fiind
înmormântat, după cum am mai zis în curtea bisericii, dat fiind faptul că era
frate de preot a avut acestă onoare de a fi înhumat aici. Observați și o
interpretare formidabilă, cum în caz de forță majoră, ești nevoit să sacrifici
ceva ca să iasă bine altceva. La urma urmei și noi scriitorii ne sacrificăm
viața, clipele, orele, zilele scriind, dar ne bucurăm când la final iese ceva
bun.
Ușile vieții, uneori, mi s-au
deschis ușor, alteori mai greu, trebuie să recunosc. Și totuși, privind în
decursul anilor pe care i-am străbătut, am avut destule momente când am fost
răsfățat de soartă, când în drumul meu s-au ivit oameni importanți, valoroși
pentru cariera mea. Eu cred că nu întâmplător
în perioada liceului am debutat la gazeta literară a școlii. Nu
întâmplător mi-am scris debutul încă din 1968, când eram student, în revista Amfiteatru. Apoi în Luceafărul, în Convorbiri
literare și am avut și niște mentori
deosebiți. De exemplu, pe Ioanid Romanescu care m-a publicat și a scris despre
mine, întâia dată în Convorbiri literare,
când era tabloiod.
Am avut bucuria și m-a publicat
un poet important, Geo Dumitrescu, la Gazeta
literară se numea publicația și apoi a trecut în România literară. Am avut bucuria să mă publice un poet important,
în Amfiteatru, Gheorghe Tomozei,
precum și Ion Gheorghe care trăiește și care era redactor la revista Luceafărul. Deci, iată, patru oameni,
patru piloni importanți ai carierei mele scriitoricești. Apoi, bineînțeles că
devenind cunoscut m-au publicat și ceilalți, mai ales că am avut bucuria să fiu
în preajma și să mă bucur de prietenia lui Fănuș Neagu. Cărțile lui, pe care
i-am cerut autografe, îmi sunt dedicate astfel: ,,Cu prietenie, lui Sterian
Vicol”. Da, pot spune că am fost răsfățat de soartă, că ușile vieții, prin
munca și harul meu, mi s-au deschis de fiecare dată fără să mă lupt. Reamintesc
celor care nu știu că prima mea carte, Harfele
grâului, am scos-o prin concurs, la Editura Eminescu în 1976 când aveam 31-32 de ani. Abia la acestă vârstă eu
am publicat carte, până la momentul acela deci, publicând doar în reviste
literare. Cum era și de așteptat, ulterior m-a luat în vizor critica de
specialitate. Alexandru Piru, Nicolae Manolescu,
de la Iași - Virgil Cuțitaru, Nicolae Turtureanu, Constantin Dram m-au
criticat, m-au lăudat pe alocuri, pentru că intrasem în lumea scriitoricească
care - de ce să nu recunoaștem?- este
frumoasă, dar este și un câmp de bătaie teritoriul literaturii, după cum știm cu toții. Uneori te ridică,
alteori te coboară...
Labels:
Articole,
scriitori galateni,
Sterian Vicol
,,Trebuie sa ne traim propria viata ca un dans, ca atunci cand plecam, oricine vine dupa noi, sa afle ca oamenii care au fost aici nu au fost oameni obisnuiti; au lasat flori si mirosuri frumoase; au lasat ecourile cantecelor lor si dansurilor lor; au lasat urmele pasilor lor in aur pur de douazeci si patru de carate. “ Osho
Interviu cu scriitorul Sterian Vicol - partea I
Absolvent al Facultății de Litere a
Universității București, Sterian Vicol a publicat 15 volume de poezie şi este
fondator al Festivalurilor "Costache
Conachi", "Grigore Hagiu" şi "Hortensia Papadat
Bengescu". Este membru al Uniunii Scriitorilor din România și deținătorul
a numeroase premii literare.
S-a născut la 9 mai 1943, în satul Țuscani,
din județul Vaslui și este tatăl a doi copii minunați, după cum declară, o fată
și un băiat.
În 1990 a fondat revista “Porto
Franco”, iar din 2000 este redactor-şef al acesteia. Actualmente este
preşedintele Societăţii Scriitorilor ,,Costache
Negri” din Galați şi unul din numele reprezentative ale literaturii române,
participant activ al vieții literare gălățene și nu numai. De câțiva ani a
deschis Cafeneaua Literară ,,Porto
Franco”, la restaurantul Casa Românească și-și
dorește să multiplice această cafenea și la un alt restaurant gălățean, pentru
a dedica mai mult timp prietenilor și prieteniilor sale, pentru a continua
acele dialoguri despre și pentru literatură.
L-am găsit astăzi la redacția Revistei ,,Porto Franco” și l-am rugat
să ne povestească câte ceva din viața scriitoricească, pe măsura numelui cu
care sfințește acești ani în care a mânuit condeiul, cu ajutorul căruia a lăsat
însemne de aur în istoria culturii românești. Cu eleganța-i binecunoscută,
m-a impresionat
iarăși când am primit acceptul său
pentru interviu. Poate și pentru că, chiar mă bucur de statutul de prietenă al
acestui scriitor dunărean, pentru care nutresc sentimente de stimă și constantă
prețuire. Pe care, cu ani în urmă, mi-a fost dat să-l cunosc la un festival de
poezie brăilean, moment catalogat de mine drept ,,o întâlnire... întâmplătoare
a destinului.”
Dintre cărțile ce poartă semnătura lui
Sterian Vicol amintim:
Harfele grâului, apărută în
1976, Corabia seminţei, 1978, Edena, 1981, Vânătoare nocturnă, 1981, Sigiliul
grădinii, 1983, Lacrima
învingătorului, 1984, Repausul
focului, 1985, Vindecare în păcat, 1991,
Daimonia, 1995, Corabia – labirintul celălalt, ediţie bilingvă, 1996, Sunt putred de tine, 1998, Domnişoara Cucută, 2001, Clipa tăind subţire hohotul zăpezii,
2003.
A debutat și în proză cu microromanul
autobiografic Memoria lui Femios, apărut
la Editura Timpul, Iaşi, 2011, pe
care l-a semnat: Sterian Dumitru Vicol.
- Mi-am
propus, prin acest interviu, să vorbim despre activitatea dumneavoastră, despre
reuşitele din cariera dumneavoastră, de aceea, vă invit să facem un periplu al
paşilor care v-au făcut să creşteţi în fiecare zi. Să descoperim, domnule
Sterian Vicol, primul pas către lumea
scriitoricească! Când s-a întâmplat lucrul acesta?
- Pentru a răspunde la întrebarea aceasta, trebuie
să fac clar o întoarcere în timp și să spun că pașii către scris i-am făcut
încă din copilărie. Primele cărți pe care le-am citit, plus buna și blânda
natură, eu fiind născut într-un sat din Moldova cu coline, păduri, pomi
fructiferi, minunate veri însorite, dar și cu ierni frumoase, în care mergeam
cu copiii la săniuș, toate acestea cred, astăzi, și-au pus amprenta în pasiunea
mea pentru scris. O copilărie minunată, bogată în amintiri, este întotdeauna un
izvor nesecat de inspirație. Mi-amintesc cu drag chiar și acele clipe când, pe
la vârsta de 12- 13 ani, mama venea la
mine în cameră, pe la miezul nopții și sufla în lampa cu gaz ce-mi lumina
încăperea, pe vremea aceea în satul nostru neexistând electricitate, pentru că,
obișnuiam adesea să adorm citind și să uit să sting lumina lămpii. Cel mai
teribil, pot să spun că a fost momentul când am intrat în posesia cărții Primele iubiri, a lui Nicolae Labiș,
asta se întâmpla prin 1956, când nu mă săturam să citesc poemele sale, ce mi se
păreau extraordinare. Toate acestea m-au deschis către scris, deja sămânța
aceea pe care o are un scriitor, germina în mine, în străfundurile ființei mele
și era nevoie acum doar de a începe să aștern pe hârtie ceea ce se năștea în
ființa mea. De asemenea, un rol important în a mă apleca asupra condeiului, ar
fi faptul că am avut norocul de un profesor de liceu, Ion Cârlan -Dumnezeu
să-l odihnească! - care a văzut că
era ceva în mine, acel dat cum se
spune și mi-a împrumutat din biblioteca lui personală, cărți care erau interzise în acei ani, '60.
Mi-a dat Lucian Blaga spre exemplu, o carte pe care am citit-o și răscitit-o, atât
de dragă mi-a fost. Ba chiar, întorcându-mă la perioada când deja m-am
consacrat, unii critici au spus că chiar am ceva influențe din Blaga. S-ar putea, pentru că și eu cred că Veșnicia s-a născut la sat, cum spunea
el. De altfel, sunt convins că dacă nu m-aș fi născut în satul meu, Țuscani, în
județul Vaslui, acolo între colinele
dulci ale Moldovei, dar și locul cu râpi și dealuri care și-au lăsat amprenta
asupra mea, cred că nu aș fi ajuns scriitor. Sau poate ajungeam scriitor, dar
nu cum sunt și cum îmi place să cred că reprezint azi. Căci rădăcinile mele
sunt acolo, în satul meu și sunt foarte adânci.
Labels:
Articole,
interviu,
scriitori galateni,
Sterian Vicol
,,Trebuie sa ne traim propria viata ca un dans, ca atunci cand plecam, oricine vine dupa noi, sa afle ca oamenii care au fost aici nu au fost oameni obisnuiti; au lasat flori si mirosuri frumoase; au lasat ecourile cantecelor lor si dansurilor lor; au lasat urmele pasilor lor in aur pur de douazeci si patru de carate. “ Osho
Organizația Municipală de Femei a PSD Brăila, inițiatoarea acțiunii ,,O carte pentru fiecare”
Într-o
lume dominată de internet, telefoane mobile, tablete sau alte sisteme electronice
de comunicare, a petrece clipele libere în compania unei cărți tipărite este
aproape un lux. Statisticile
arată că tinerii din zilele noastre s-au îndepărtat de
plăcerea de citi o carte printată în format tradițional.
Acesta a fost principalul argument
ce a motivat-o pe doamna Carmelia Dragomir, membră a Organizației Municipale de Femei PSD Brăila, în inițiativa de a
organiza o colectă de carte, având drept scop completarea fondului de carte al
unei biblioteci din mediul rural.
Așadar, vineri, 29 noiembrie 2013, la ora 16.30, în Aula "Edmond
Nicolau" a Facultății de Inginerie
Brăila, Organizația Municipală de Femei
a PSD a organizat acțiunea: O carte pentru fiecare. Oricare participant la eveniment a
fost invitat să aducă din biblioteca
proprie o carte, spre a fi dăruită unei instituții de educație cum este școala,
de unde elevii o pot citi. Și pentru că aceste cărți strânse trebuiau să ajungă
la o școală, organizatorii au ales Școala Gimnazială
Movila Miresii, al cărui director
este prof. Mirela Brezuică.
Evenimentul
s-a derulat într-o atmosferă caldă, unde s-au simțit nu doar emoțiile celor
prezenți, ci și spiritul ascuns dincolo de
filele cărților dăruite de oameni generoși, pentru micile suflete
căutătoare de frumos - elevii din mediul
rural.
Amfitrionul evenimentului a fost doamna Doinița Ciocan – președinta
Organizației Municipale de Femei PSD
Brăila care, după ce a mulțumit, plină de respect, celor care au dat mâna unei
astfel de inițiative, a salutat prezența invitaților de la prezidiu, respectiv
a președintelui PSD Brăila, domnul Gheorghe Bunea Stancu, pe prim-vicepreședintele
PSD domnul Aurel Simionescu, a domnului senator Ion Rotaru, a domnului deputat
Mihai Tudose, a doamnei Didina Stănescu - președinta Organizației Județene de Femei PSD și a primarului movilean,
Dumitru Panțuru.
,,Trebuie sa ne traim propria viata ca un dans, ca atunci cand plecam, oricine vine dupa noi, sa afle ca oamenii care au fost aici nu au fost oameni obisnuiti; au lasat flori si mirosuri frumoase; au lasat ecourile cantecelor lor si dansurilor lor; au lasat urmele pasilor lor in aur pur de douazeci si patru de carate. “ Osho
O filă de istorie pentru elevii movileni
Vineri,
29 noiembrie 2013, elevii claselor primare ai Școlii Gimnaziale Movila Miresii,
îndrumați de învățătorii lor, au organizat un moment special dedicat cinstirii
zilei de
1 Decembrie – Ziua
Națională a României.
Întreaga
activitate a fost coordonată de prof. Munteanu Florica, care le-a vorbit
micuților elevi despre însemnătatea acestei zile ce încununează lupta românilor
pentru unitate națională, faptă istorică a întregii naţiuni
române, momentul Marii Uniri.
S-au recitat poezii dedicate țării, s-a intonat cu evlavie imnul de stat ,,Deșteaptă-te române” și, de asemenea, s-a interpretat un colaj de cântece patriotice.
S-au recitat poezii dedicate țării, s-a intonat cu evlavie imnul de stat ,,Deșteaptă-te române” și, de asemenea, s-a interpretat un colaj de cântece patriotice.
Purtând în mâini stegulețele
confecționate de fiecare la orele de abilități practice, cu mâna pe inimă,
micuții elevi movileni au rostit într-un glas: ,,Trăiască țara mea, România!”
Elevii din clasa a IV-a A,
îndrumați de prof. Vasilica Neacșu, i-au surprins pe colegii lor când le-au
oferit ecusoane cu tricolorul românesc pe care le-au prins în piepturile
tuturor.
Activitatea s-a încheiat cu o
horă mare, frățească în care fiecare inimă a simțit că face parte dintr-o țară
minunată România și că vorbesc cea mai dulce limbă, limba română.
La mulți ani, române! La
mulți ani, România!
Labels:
Articole
,,Trebuie sa ne traim propria viata ca un dans, ca atunci cand plecam, oricine vine dupa noi, sa afle ca oamenii care au fost aici nu au fost oameni obisnuiti; au lasat flori si mirosuri frumoase; au lasat ecourile cantecelor lor si dansurilor lor; au lasat urmele pasilor lor in aur pur de douazeci si patru de carate. “ Osho
Emoţii aniversare la Şcoala Gimnazială Movila Miresii, din judeţul Brăila
Astăzi, vineri, 8 noiembrie 2013, la Şcoala Gimnazială Movila Miresii a fost
sărbătoare căci a avut loc aniversarea sa. Patronii spirituali ai acestei
instituţii de învăţământ sunt Sfinţii
Arhangheli Mihail şi Gavriil, de
aceea, în fiecare an, în a opta zi a lui
Brumar
bucuria se cerne din belşug peste şcoala movileană.
Programul special pregătit pentru
această zi a fost atractiv prin diversitatea activităţilor. Amfitrionul
evenimentului a fost directorul şcolii, prof. Mirela Brezuică, care a salutat
prezenţa în sală a invitaţilor de onoare. Din partea Primăriei locale, domnul viceprimar Vasile Bădără, al doamnei
contabil Nela Datcu, a părintelui paroh Stelian Hornea şi al doamnei Gabriela
Popa - reprezentantul publicaţiei Infozone
. S-au alăturat, pentru a sărbători alături de şcoala movileană, un fost
director şi profesor al Şcolii Gimnaziale
Movila Miresii - prof. Marieta Lazăr, prof. Angelica Iordan – cadru
didactic care a format elevi ai acestei şcoli, precum şi toate cadrele didactice care funcţionează,
în prezent, în această instituţie.
Din alocuţiunea directorului Mirela
Brezuică cităm: ,,Astăzi, la peste 130 de ani, Şcoala Gimnazială Movila Miresii oferă fericitul prilej pentru elevii şi toţi
absolvenţii acestei şcoli, dar şi profesorilor, să retrăiască emoţia şi
respectul pentru o instituţie de învăţământ. Şcoala a luminat calea vieţii
multor elevi ce-au învăţat aici, i-a ajutat să urce treptele succesului şi să devină
oamenii minunaţi ai societăţii de azi şi - de
ce nu?- şi de ieri. Este ceas aniversar, este ceas de bilanţ, bilanţ pe
care-l facem de fiecare dată când este ziua noastră, punând pe talere valorile
formate aici, în şcoala movileană, dascăli deosebiţi şi binepregătiţi, iar pe
de altă parte, veşmântul şcolii de ieri şi de azi, aspectul interior şi
exterior al acestui lăcaş. Descoperim cât de multe a realizat şcoala prin cei
care au condus-o, câte drumuri a deschis, câte destine a pecetluit cu dragostea
de slove. Urarea de La mulţi ani! pe
care o rostim cu toţii şcolii movilene, este şi urarea noastră, a celor ce
păşim aici în fiecare zi. Ziua de azi o dedicăm şi dascălilor ce nu mai sunt printre noi, dar care şi-au lăsat semnătura în
Cartea de onoare a acestei şcoli. Lor
le dedicăm un moment special, această colivă simbolică ca o pioasă aducere-aminte
a ceea ce-au reprezentat ei.”
Din cuvintele preotului Stelian
Hornea, toţi cei prezenţi în Sala de sport
a şcolii movilene, locaţia acestui eveniment, am înţeles că fiecare om primeşte
la naştere câte un înger, care poate fi chiar cel cu numele Sfinţilor din 8
noiembrie. Este darul pe care ni-l face Dumnezeu fiecăruia şi care ne ajută să
cultivăm râvna pentru învăţătură şi iubirea de semeni. Slujba de mulţumire,
pentru foştii elevi şi dascăli ai acestei şcoli, s-o păstrăm în inimă ca pe
ceva de preţ, fiindcă binecuvântarea Domnului coboară mereu peste creştetele
oamenilor buni şi credincioşi.
Despre rolul şi importanţa
îngerilor, al sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil ne-au vorbit elevele din
clasa a VIII-a A, Georgiana Vîju şi Ştefania Manole.
Labels:
Articole
,,Trebuie sa ne traim propria viata ca un dans, ca atunci cand plecam, oricine vine dupa noi, sa afle ca oamenii care au fost aici nu au fost oameni obisnuiti; au lasat flori si mirosuri frumoase; au lasat ecourile cantecelor lor si dansurilor lor; au lasat urmele pasilor lor in aur pur de douazeci si patru de carate. “ Osho
ÎPS Casian Arhiepiscop al Dunării de Jos
Prezent la Ţepeş Vodă, Movila Miresii, astăzi, 3 noiembrie 2013, la slujba de sfinţire a bisericii din această localitate, alături de un sobor de preoţi.
La finalul ceremoniei de sfinţire a bisericii ţepeşene, ÎPS Casian Arhiepiscop al Dunării de Jos, a declarat:
,,Parohia
Ţepeş Voda a trăit o bucurie
întreită, mai întâi de toate, sfinţirea Bisericii,
a Altarului într-o localitate, care
de la 1881, abia în timpul nostru intră în rândul localităţilor cu lăcaş sfânt.
În al doilea rând, am admirat maturitatea duhovnicească a comunităţii, datorită
lucrării timp de nouă ani a părintelui Adrian. Şi-n al treilea rând, un diacon
şi-un preot, deodată cu sfinţirea Sfântului
Altar, s-au sfinţit şi ei de către Duhul Sfânt, ca să se împlinească
întrutotul şi pentru slujitori, şi pentru credincioşi, că o dată cu sfinţirea Altarului se sfinţesc şi sufletele, şi
trupurile, şi viaţa noastră.
În imagine ( colţul din dreapta) se află preotul paroh movilean, Sinca Marius, prezent la eveniment.
Labels:
Articole
,,Trebuie sa ne traim propria viata ca un dans, ca atunci cand plecam, oricine vine dupa noi, sa afle ca oamenii care au fost aici nu au fost oameni obisnuiti; au lasat flori si mirosuri frumoase; au lasat ecourile cantecelor lor si dansurilor lor; au lasat urmele pasilor lor in aur pur de douazeci si patru de carate. “ Osho
Viorel Enache Protopop de Făurei
Prezent duminică, 3 noiembrie 2013, la sărbătoarea locuitorilor ţepeşeni, slujba de sfinţire a Bisericii cu Hramul Naşterea Maicii Domnului, din satul Ţepeş Vodă, comuna Movila Miresii, judeţul Brăila. Iată ce a rostit la sfârşitul evenimentului:
,,În
anul cinstirii Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, sfânt împărat, ctitor al
Europei creştine şi ctitor de biserici alături de mama sa, astăzi am participat
la slujba de sfinţire de la Parohia Ţepeş,
în prezenţa Părintelui Casian. Ziua de
astăzi este o zi de bucurie şi de mulţumire. Mulţumire lui Dumnezeu, mulţumire
ctitorilor şi, nu în ultimul rând, mulţumire ÎPS Casian care a fost astăzi în
mijlocul nostru. Bunul Dumnezeu să reverse asupra noastră în toate zilele
vieţii, bucuriile pe care ni le dorim finalizate, astfel încât, să ajungem la
ţelul vieţii noastre care trebuie să fie mântuirea."
Labels:
Articole
,,Trebuie sa ne traim propria viata ca un dans, ca atunci cand plecam, oricine vine dupa noi, sa afle ca oamenii care au fost aici nu au fost oameni obisnuiti; au lasat flori si mirosuri frumoase; au lasat ecourile cantecelor lor si dansurilor lor; au lasat urmele pasilor lor in aur pur de douazeci si patru de carate. “ Osho
Preotul Adrian Buescu, 3 noiembrie 2013
Invitat să rostească câteva cuvinte despre evenimentul atât de important pentru enoriaşii ţepeşeni şi nu numai, sfinţirea Bisericii Naşterea Maicii Domnului, din Ţepeş Vodă, Movila Miresii, parohie pe care o păstoreşte de peste 9 ani, preotul paroh Adrian Buescu a spus:
,,Astăzi,
în Parohia Ţepeş Vodă, a avut loc un moment sărbătoresc, sfinţirea primei
biserici a acestei localităţi care, deşi a fost înfiinţată în anii 1922, 1923
în mod oficial, în această perioadă nu a existat un lăcaş de închinare sfinţit.
De-abia în anul 1997 au început lucrările acestei Sfinte Biserici, care au fost astăzi finalizate şi, iată, cu
bucurie, asistăm la sfinţirea bisericii şi la binecuvântare. Ne-am bucurat de
prezenţa în mijlocul nostru a ÎPS-ului, căruia îi mulţumim, pentru grija, şi rugăciunile, şi binecuvântarea sa şi,
totodată, ne-am bucurat de prezenţa multor credincioşi care au venit să vadă
rodul ostenirii lor binecuvântat de către Dumnezeu. Ne-am străduit ca după Sfânta Liturghie să unim Liturghia cu Filantropia ( cu iubirea de semeni) şi să dăm tuturor credincioşilor
un dar, copiilor - pachete cu dulciuri, şi credincioşilor, de asemenea, am pregătit pachete, aproximativ 500 de astfel de pachete din osteneala membrilor din Comitetul Parohial. Nădăjduim că
Dumnezeu ne ajută şi Maica Domnului, care este Ocrotitoarea noastră, ne va ajuta cu rugăciunile sale în
continuare, ca să împlinim lucrările de la această sfântă biserică şi, în
curând, să ajungem să târnosim ( sfinţim) şi pictura acestei biserici. "
Labels:
Articole
,,Trebuie sa ne traim propria viata ca un dans, ca atunci cand plecam, oricine vine dupa noi, sa afle ca oamenii care au fost aici nu au fost oameni obisnuiti; au lasat flori si mirosuri frumoase; au lasat ecourile cantecelor lor si dansurilor lor; au lasat urmele pasilor lor in aur pur de douazeci si patru de carate. “ Osho
Abonați-vă la:
Postări (Atom)