Eveniment religios

Mâine, 3 noiembrie 2013, va avea loc sfinţirea bisericii din satul Ţepeş Vodă, din comuna Movila Miresii, judeţul Brăila. La eveniment va fi prezent ÎPS  Părinte Casian Arhiepiscopul  Dunării de Jos.

La finalul ceremoniei de sfinţire a acestui lăcaş, elevii Şcolii Gimnaziale Movila Miresii vor prezenta un program de cântece

Interviu cu medicul stomatolog, Andrada Florea

În vizită la medicul stomatolog

       Există oare vreun om care să nu fi simţit  în viaţa sa o durere dentară? Dacă totuşi există şi astfel de persoane, trebuie să recunoaştem că sunt foarte norocoase. Doar cine nu a fost traversat de colţii ascuţiţi ai unei dureri dentare poate să mă contrazică!

      Zilele trecute fiica mea a acuzat dureri la o măseluţă. Aşa că a trebuit să ne anunţăm vizita la medicul dentist. Şi....ce să vezi? O carie rebelă îşi făcuse drum sub o plombiţă fisurând-o,  făcând ravagii pe acolo, până a ajuns  la nerv.

    Iată-ne ajunse în cabinetul tinerei Andrada Florea, medic stomatolog,  absolventă a UMF Gr. T. Popa din Iaşi, specialitatea Medicină Dentară.

   Privind-o cum s-a comportat, nu doar cu fiica mea, ci şi cu alţi pacienţi care au vizitat-o în acea zi, observându-i răbdarea, atenţia, precizia şi plăcerea cu care lucra, mi-am permis să-i adresez câteva întrebări pentru a informa cititorii de prezenţa în localitatea Grădiştea, din judeţul Brăila, a unui cabinet stomatologic utilat după norme europene.

Interviu cu medicul stomatolog, Andrada Florea

R:  Ce înseamnă a fi medic stomatolog pentru dumneavoastră?

A.F. Ar fi multe de spus. Sunt multe lucruri de descoperit în acest domeniu, după părerea mea, iar unul dintre acestea ar fi partea de chirurgie, segment unde eu mi-aş fi dorit să pot face mai mult, dar nu se poate, din cauza sistemului care ne limitează, desigur.

   Mi-a plăcut întotdeauna să lucrez cu omul, să-l ascult, să-l sprijin şi să-i rezolv problemele medicale, atunci când acestea au ţinut de specialitatea mea. Trebuie să recunoaştem că nu oricine are disponibilitate şi ştie să asculte ceea ce are de spus un pacient. Dincolo de problemele dentare, uneori medicul devine şi un bun psiholog. Dialoghez cu pacientul şi, chiar dacă par lipsită de modestie, îmi place să cred că  sunt o profesionistă, îmi pot modela orarul de lucru în funcţie de programul pacientului şi, foarte important, respect deontologia stomatologică! Curăţenia cabinetului, condiţiile din sala de aşteptare pe care încerc să le fac cât mai plăcute,  sterilizarea corespunzătoare a instrumentarului, sunt aspecte care fac parte din normalitatea unui cabinet stomatologic din  zilele noastre.

R. Când v-aţi descoperit pasiunea pentru medicină?

A.F.  Pasiunea pentru acest domeniu a apărut în perioada liceului când am făcut voluntariat în cadrul Organizaţiei Crucea Roşie. Tatăl meu, observând că am înclinaţie pentru aceste activităţi de întrajutorare, m-a încurajat în această direcţie  Exista o problemă care mă făcea să cred că nu pot face faţă admiterii la o facultate de medicină: chimia. Era domeniul unde eu acumulasem nişte lacune şi credeam că nu mai este nimic de făcut. Atunci tata mi-a propus să merg să fac nişte meditaţii la chimie, iar dacă la finalul acestora voi simţi că nu mă descurc, decizia îmi va aparţine. Imaginaţi-vă că totul a fost OK şi-ntr-un timp destul de scurt am reuşit să învăţ chimie cât pentru toată perioada liceului. Este lesne de înţeles că am fost ulterior admisă la Facultatea de Medicină cu o notă frumoasă.

R. De ce aţi ales Grădiştea şi nu altă localitate brăileană? Vă leagă ceva anume de acest loc?

A.F.  Nicidecum! A fost doar o întâmplare. Voiam să încep de undeva, îmi doream să îmi deschid cabinet undeva la ţară, iar din informaţiile care au ajuns la mine, am descoperit că aici ar fi nevoie de un medic stomatolog. Credeţi că am stat prea mult pe gânduri? Că am ezitat când am descoperit câţi km despart oraşul Brăila, locul unde am eu domiciliul, şi această localitate minunată, Grădiştea? Nici vorbă! L-am vizitat pe primarul localităţii, dl Petre Andrei, un om minunat, un primar de nota zece, aş zice, de sprijinul căruia am beneficiat în totalitate în realizarea proiectului meu. Chiar şi prin intermediul dumneavoastră vreau să-i aduc mulţumiri domnului primar grădiştean, care a înţeles cât de importantă este asistenţa stomatologică de specialitate pentru consătenii săi.

R. Vin locuitorii grădişteni la cabinet?

A.F.  Cum să nu! Şi nu doar ei, chiar şi cei din localităţile vecine. Se pare că am reuşit să le câştig încrederea şi asta mă bucură foarte mult. Este unul din principiile mele de viaţă. Să iubesc oamenii, să am încredere în ei, să-i ajut şi să primesc în schimb girul încrederii lor.

R. Când vă pot găsi la cabinetul de aici, din Grădiştea oamenii?

A.F.  Programul meu este luni, miercuri şi vineri în intervalul orar 9.00- 14.00, uneori şi ora 15, atunci când pacienţii sunt condiţionaţi de serviciu şi nu pot ajunge mai devreme. Eu sunt aici şi-i aştept, mai ales dacă au programări pe care trebuie să le respect.

Ceas aniversar la Şcoala Ţepeş Vodă- Movila Miresii

Ziua Sfântului Dimitrie Izvorâtorul de Mir,

ocrotitorul acestei şcoli

     În ochii fiecărui om există o văpaie strălucitoare. Este acea văpaie cu care se naşte şi pe care o menţine aprinsă atunci când îşi urmează drumul. Şi cine poate aprinde mai viu simţămintele unui om decât primii dascăli, respectiv educatorii şi învăţătorii? Anii în care clipele zboară atât de repede încât, dacă dăm filele propriului  jurnal, vom observa că anii de şcoală primară trec precum o adiere de vânt, dar lasă şi cel mai suav parfum în sufletele noastre.

   Astfel de momente preţioase s-au derulat astăzi, 25 octombrie 2013, la Structura Ţepeş Vodă a Şcolii Gimnaziale Movila Miresii.  Locuitorii ţepeşeni, părinţi şi bunici au deschis porţile şcolii în care, nu demult,  au învăţat chiar ei şi unde îşi desfăşoară activitatea educativă astăzi prichindeii lor.

Şcoala Ţepeş Vodă, din localitatea Movila Miresii, judeţul Brăila, este locul unde elevii ciclului primar ( Clasa Pregătitoare şi clasele I-IV) vin în fiecare zi să înveţe, să se joace, să-şi găsească reperele pentru viitor, să-şi creioneze primele emoţii alături de dascălii lor.

   Şcoala Ţepeş Vodă, la fiecare  26 octombrie, răsună de glasuri cristaline de copii, care-i aduc un omagiu, căci este  ziua ocrotitorului său,  Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir.

    Şi dacă cu puţin timp în urmă vă invitam să mergeţi în şcoala care v-a format, care v-a deschis porţile înţelepciunii pentru a-i cânta şi a-i recita poezii, iată că, elevii şi preşcolarii ţepeşeni, îndrumaţi de dascălii lor  au pregătit un program special pentru această zi, ce a cuprins cântece, dansuri şi poezii.

   La această manifestare a fost prezentă conducerea şcolii movilene, prin doamnele director, prof. Mirela Brezuică şi prof. Mirela Tarţa, precum şi autorităţile locale reprezentate de viceprimarul Vasile Bădără şi Eduard Balaban, secretarul Primăriei Movila Miresii.

Şcoala Gimnazială Movila Miresii

Instituţie aflată sub ocrotirea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil

Povestea îngerilor…

   Ziua de 8 noiembrie, ziua Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, a început a fi prăznuită în Biserică ca sărbătoare a îngerilor. Vorbind despre îngeri, Biserica ne învaţă că sunt duhuri slujitoare, slugi credincioase lui Dumnezeu, trimişi de acesta să fie prieteni şi ocrotitori ai oamenilor.

Cine sunt  Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil?

   Sfântul Arhanghel Mihail este considerat căpetenia oştilor cereşti-îngereşti, acela care, la sfârşitul lumii, va lupta cu diavolul şi despre care se spune că nu stă în Rai decât în Vinerea Mare şi de Paşti, în restul timpului fiind în misiune pe Pământ.

   Sfântul Arhanghel Gavriil este arhanghelul bunelor vestiri. El a vestit-o pe Fecioara Maria că îl va naşte pe Iisus.

  Drept recunoştintă pentru aceşti doi îngeri, Biserica Ortodoxă a rânduit ca aceştia să fie pictaţi pe două dintre uşile Sfântului Altar. Unul cu crini în mână, semn al bunei vestiri, iar celalălt cu o sabie de foc, semn al pazei care i-a fost rânduită la poarta Edenului. În popor se spune că fiecare om are câte un înger păzitor. Se pare că şi şcoala movileană are, şi nu unul, ci doi.

   Şcoala Gimnazială Movila Miresii, din judeţul Brăila,  a ales să-i fie ocrotitori aceşti arhangheli. Aşa cum Mihail ţine în mâini sabia de foc, astfel şi elevii şcolii movilene folosesc condeiul pentru a învăţa şi a descoperi tainele cărţilor.

    Arhanghelul Gavriil este zi de zi păzitorul şcolarilor, îi veghează în toate activităţile şi îi îndrumă în tot ceea ce fac. Sălile de clasă sunt binecuvântate din belşug de harul acestor ocrotitori.

   Talentul şi meritele elevilor movileni, bine-cunoscute printre şcolile brăilene, sunt valorificate prin activităţile şcolare şi extraşcolare la care aceştia participă prin premiile obţinute la diverse competiţii.

Deschiderea anului şcolar 2013-2014, la Şcoala Gimnazială Movila Miresii, din judeţul Brăila

       Astăzi, luni, 16 septembrie 2013, clopoţelul şi-a chemat preşcolarii, şcolarii şi liceenii în instituţiile de învăţământ din toată ţara.

      La Şcoala Gimnazială Movila Miresii, deschiderea anului şcolar 2013-2014 s-a făcut într-un cadru festiv, de unde nu au lipsit emoţiile şi zâmbetele de revedere după perioada vacanţei de vară.

         Prezente la ceremonia de deschidere a anului şcolar au fost autorităţile locale movilene, prin persoana domnului primar Dumitru Panţuru, dar şi reprezentanţii Bisericii, preoţii Marius  Sinca  şi Stelian Hornea, care au adus binecuvântarea lor, la început de drum, tuturor elevilor.

        Cuvântul de început a aparţinut preotului Sinca Marius, care a revărsat binecuvântarea lui Dumnezeu peste toţi cei prezenţi, elevi, părinţi, cadre didactice şi care a fost purtătorul mesajului  de încurajare, din partea ÎPS Casian Episcop al Dunării de Jos.

       Vorbele preotului au îndemnat la rugăciune către Duhul Înţelepciunii, către Duhul Înţelegerii, ca să ne deschidem mintea şi cugetul spre învăţare. Dumnezeu ne va asculta şi ne va întări în tot ceea ce avem de realizat, dacă îi vom cere, a subliniat, în final, acesta.

    Primarul movilean, domnul Dumitru Panţuru, după ce i-a salutat pe cei prezenţi, a asigurat conducerea şcolii, elevii şi pe părinţii acestora, de sprijinul său şi al instituţiei pe care-o reprezintă şi le-a urat învăţăceilor să aibă succes, să-şi asculte dascălii şi să dea performanţă în procesul educativ. De asemenea, a reamintit că, în curând, terenul de sport, situat alături de şcoală, va fi gata, iar elevii se pot bucura de el. Şi-a încheiat discursul cu urările de sănătate şi putere de muncă adresate părinţilor, pentru a putea veghea paşii propriilor copii.    

      Atmosfera a fost plină de bucurie, dar şi de emoţie, emoţii venite nu doar din partea elevilor, ci şi a cadrelor didactice, în special al acelora care au venit, pentru prima dată, în şcoala movileană.

  Cu glasul plin de emoţie, directorul şcolii, doamna prof. Mirela Brezuică, şi-a reamintit cum a fost prima sa zi, din viaţa de şcolar. Cum a înţeles atunci, că învăţătoarea i-a fost a doua mamă, fiind o îndrumătoare, nu doar a cunoştinţelor, ci şi  a minţii şi sufletului, sentiment ce a încercat să-l transmită şi micuţilor care au păşit pentru prima dată în şcoală. Cuvintele de încurajare şi Bun Venit! le-a adresat tuturor copiilor înscrişi în sistemul educaţional movilean, dar a făcut şi urări speciale bobocilor care au fost cuprinşi în clasele pregătitoare.

Cu deosebit respect, a prezentat întregul corp profesoral ce funcţionează în această instituţie de învăţământ preuniversitar, cărora le-a dorit un an plin de reuşite alături de elevii lor.

    Tot din cuvintele directorului, elevii au înţeles că porţile înţelepciunii le sunt deschise, cu uşurinţă, dacă frecventează mediul şcolar. Adevăratele repere ale vieţii le vor găsi aici, prin cadrele didactice foarte bine pregătite, care le vor insufla dorinţa de învăţare, îi vor ghida în lumea cunoaşterii şi îi vor ajuta să descopere în ei competenţe şi aptitudini diverse.

            Ambientul plăcut din sălile de clasă a risipit repede emoţiile celor prezenţi, dar şi neliniştea părinţilor, ce şi-au însoţit copiii, în această zi specială din viaţa lor, şi care, s-au convins că şcoala este pregătită să-şi primească elevii.

            Şi totuşi, cele mai tari bătăi de inimi au fost în piepturile micuţilor şcolari din clasa pregătitoare, deoarece statutul lor de grădinari s-a schimbat, ei devenind şcolari. Probabil se întrebau: Oare cum va fi  în clasa pregătitoare? Cum va fi doamna învăţătoare? Oare ne vom mai putea juca aşa cum o făceam la grădiniţă?

    Toate aceste întrebări şi-au găsit răspuns, deoarece cele trei cadre didactice movilene, care au preluat în acest an clasa pregătitoare, au explicat că activităţile şcolarităţii se vor desfăşura după o programă special concepută pentru micuţi, din care nu va lipsi jocul. Astfel, copiii vor învăţa prin joc multe conţinuturi şi-şi vor însuşi competenţe ce îi vor ajuta să se descurce în activităţile lor de zi cu zi.   

OMUL SFINŢEŞTE LOCUL – partea a II-a

Renovarea Bisericii Tuturor Sfinţilor din Movila Miresii

      Atunci când faci parte dintr-o comunitate, pentru a te integra în interiorul său, aderi la sistemul ei de valori, la credinţele şi tradiţiile ce-o definesc şi te supui regulilor spaţiului geografic unde se găseşte comunitatea respectivă.

    Din bătrâni se spune că Omul sfinţeşte locul prin urmele pe care le lasă în trecerea sa pe pământ: zideşte o casă, dă viaţă unui copil, plantează un pom. Cam acestea sunt cerinţele minime pe care trebuie să le atingă fiecare dintre noi. Dar, dacă se întâmplă să te afli în fruntea unei comunităţi, regulile se schimbă, responsabilităţile sunt altele, iar urmele trebuie dăltuite adânc în istorie, nu doar în sufletele semenilor.

   Săptămâna trecută am promis că voi continua materialul ,,Omul sfinţeşte locul”, după ce voi sta de de vorbă cu edilul movilean. Iată că mă aflu astăzi, 23 august 2013, în faţa primarului Dumitru Panţuru, pentru a întregi tabloul informaţiilor referitoare la renovarea Bisericii Tuturor Sfinţilor din Movila Miresii dar şi a Bisericii din satul Esna.

    Mărturisesc că este un privilegiu să stau alături de omul cel mai iubit de movileni, o persoană ale cărui mâini sunt pline de iubirea lui Dumnezeu, primarul a cărui agendă, oricât ar fi de încărcată, tot îşi face timp pentru o solicitare ce vine din partea unui seamăn de-al său.

OMUL SFINŢEŞTE LOCUL - partea I -

Renovarea Bisericii Tuturor Sfinţilor din Movila Miresii

     O vorbă înţeleaptă spune că Omul sfinţeşte locul, ceea ce înseamnă că omul harnic, cu credinţă în Dumnezeu, care pune suflet şi pasiune în tot ceea ce face, reuşeşte să clădească temelii solide în spaţiul unde trăieşte.

  Despre astfel de oameni, care ştiu să sfinţească locuri, să zidească în suflete şi să se dăruiască semenilor, mi-am propus să scriu în acest material.

   Duminică, 18 august 2013, paşii m-au condus către Biserica din satul Movila Miresii,  lo­cul de unde îşi iau pu­terea sătenii, după o săptămână de trudă. Am asistat la slujbă alături de credincioşii movileni, mânată fiind şi de curiozitatea de a vedea cum se desfăşoară slujbele în interiorul unei biserici aflată într-un amplu  proiect de renovare.

    Originile Bisericii Tuturor Sfinţilor, din Movila Miresii, ne poartă în urmă cu 120-130 de ani. Ea a fost ridicată între anii 1888-1892 de către locuitorii acestui sat, sub îndrumarea părintelui Stan Apostol (al cărui trup este înmormântat în interiorul curţii bisericeşti, ce continuă să vegheze chiar şi dincolo de mormânt acest sfânt lăcaş) şi a fost sfinţită în anul 1892 de către Preasfinţitul Episcop Partenie. Pictura a fost realizată în anul 1904 şi restaurată în perioada 1922-1942. În anul 1982 este iarăşi restaurată şi renovată la interior, iar la 2 iunie 1985 are loc resfinţirea  acestei parohii, de către Preasfinţitul Episcop Epifanie Norocel al Buzăului. Exteriorul clădirii a fost consolidat între anii 1991-1992.

  După săvârşirea cu multă iubire şi dăruire a Sfintei Liturghii,  

l-am invitat pe preotul Sinca Marius, unul din cei doi preoţi care slujesc în parohia movileană ( preotul Hornea Stelian fiind cel de-al doilea duhovnic al movilenilor), să ne vorbească despre această lucrare de renovare a Bisericii Tuturor Sfinţilor din satul Movila Miresii.

      Proiectul de renovare a început în anul 2012, chiar după sărbătoarea Paştelui şi anticipăm să-l finalizăm anul viitor, în primăvară. Am pornit în acest demers alături de Consiliul Local Movila Miresii, prin reprezentantul său, primarul Dumitru Panţuru, căruia îi port un deosebit respect şi, pot să spun că, stăm bine cu stadiul lucrărilor, faţă de alte proiecte similare, de prin alte locuri, care se derulează pe perioade mari de timp. Cele mai grele lucrări s-au efectuat deja, s-a realizat structura de rezistenţă, consolidarea, s-a regândit arhitectura, subzidirea, acoperişul şi celelalte lucrări din categoria aceasta. Precizez că greul a trecut, au rămas de efectuat lucrările mai uşoare, care necesită timp pentru a fi finalizate. Ceea ce ţine de exterior, sperăm să finalizăm în următoarele două luni, iar până în primăvară ne vom ocupa de tencuielile interioare. Lucrările care s-au realizat au fost capitale, de fapt, s-a regândit întreaga biserică. Dacă facem o analiză, observăm că acum 120-130 de ani, când a fost clădită această biserică, erau alte tehnici în construcţie, se foloseau anumite materiale, lemnul în principal, care nu au rezistat timpului şi s-au deteriorat. Nu se compară cu tehnica de azi care este foarte avansată . Dincolo de timp, au fost şi multe cutremure care şi-au lăsat urmele peste zidurile acestei biserici. Şi, la fel ca o haină a unui om, din când în când mai trebuie şi ea schimbată, căci se rupe, nu? Până la urmă, totul trebuie înnoit la un moment dat, în viaţa noastră, fie că ne place, fie că nu, iar schimbarea se va produce, cum e şi firesc,  cu multă trudă. Ceea ce obţinem fără muncă se risipeşte la fel de uşor, pe când o lucrare obţinută prin jertfă, capătă  altă dimensiune şi valoare.

Minunea înmulţirii pâinilor

   

     La îndemnul fiicei mele, duminică, 18 august 2013, am mers să ascult Sfânta Liturghie în Biserica Tuturor Sfinţilor din Movila Miresii, localitate frumoasă, cu nume de legendă, unde eu îmi desfăşor viaţa cotidiană.

    Fiind a VIII-a duminică după Rusalii, preotul care slujeşte în această parohie, Sinca Marius, a prezentat credincioşilor movileni o Evanghelie foarte frumoasă, în care se vorbeşte despre minunea înmulţirii pâinilor făcută de către Domnul nostru Iisus Hristos.

  Se spune că: ,,Într-una din zile, aflându-Se Domnul pe malul lacului Ghenizaret şi văzând mulţimile care se înghesuiau să-L cunoască şi să-I asculte învăţătura, a început să le vorbească, predicându-le până seara târziu. Atunci au venit ucenicii şi I-au zis:

  Locul este pustiu  şi vremea iată a trecut; deci, dă drumul mulţimilor ca să se ducă în sate, să-şi cumpere mâncare” – Matei XIV, 15.  Iisus, însa le-a zis: Nu trebuie să se ducă. Daţi-le voi să mănânce” – Matei XIV,16.

  Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti. Şi El a zis: Aduceţi-Mi-le aici. Şi, poruncind să se aşeze mulţimile pe iarbă, şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii, multimilor. Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline. Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.

  Mântuitorul, după ce săvârşeşte această minune, dispare, iar mulţimile au mers după Dânsul. L-au aflat pe Iisus stând singur, rugându-Se şi fiind trist.(...) Toată lumea se bucura de minune, pentru ca a mâncat şi s-a săturat, dar Hristos era trist! Atunci El le-a adresat  următoarele cuvintele dojenitoare:

  Adevarat, adevarat zic vouă: Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut minuni, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat” (In. 6,26).”

   Preotul movilean a explicat credincioşilor că supărarea Mântuitorului venea din faptul că a observat cum oamenii s-au bucurat că le-a oferit pâine pe gratis, fără muncă. Că oamenii au gândit în sinea lor cum un astfel de conducător care te iartă şi-ţi dă să mănânci fără să depui un efort, ar fi un conducător ideal pentru ei.

Coroniţa de premiant

       Iată că a sosit şi momentul când elevii culeg  roadele muncii depuse pe parcursul unui an şcolar. Şi cum altfel pot fi acestea validate, decât prin distincţiile şcolare – medalii, premii şi menţiuni.

 Şi la Şcoala Gimnazială Movila Miresii ultimul clinchet al clopoţelului din anul şcolar 2012-2013 a sunat pe 21 iunie, iar directorul acesteia, prof. Mirela Brezuică a oficiat festivitatea de premiere a elevilor movileni, care s-au strâns în sala Căminului Cultural din localitate, nerăbdători să-şi primească aprecierile şi distincţiile, moment prielnic pentru ei de a-şi răsplăti cu o floare profesorii, a căror efort depus la activităţi s-a oglindit în educaţia lor.

Felicitări pentru rezultatele obţinute de către elevi şi cadrele îndrumătoare a adresat, cu generozitate, directorul şcolii, prof. Mirela Brezuică, urându-le elevilor o vacanţă minunată alături de familiile lor, să aibă succes în activităţi şi să continue cu obţinerea unor rezultate cât mai frumoase la învăţătură.

Înainte de a da startul acordării premiilor, pe scenă s-a prezentat un program artistic susţinut de grupul vocal ,,Movilenii”, coordonat de prof. Laurenţiu Ionel, iar piesele interpretate au fost cele premiate la concursul de muzică populară ,,Zestrea movilenilor”, unde grupul a obţinut locul I.

Portret de educatoare - Elena Mariana Năstase

  ,,Într-un petec de grădină – spunea Titu Maiorescu – arunci sămânţa plantei şi te interesezi de  florile ce ies. Şi cum ai putea să rămâi rece la înflorirea sufletească a elevilor (şi-a preşcolarilor) tăi?”

   Mi-am amintit cuvintele marelui pedagog, joi, 20 iunie 2013, în sala Căminului Cultural din Movila Miresii, jud. Brăila, când am asistat la programul artistic organizat de d-ra Elena Mariana Năstase, educatoare a Grădiniţei nr. 1, din localitate, care a decis să predea ştafeta preşcolarilor săi,  unui alt cadru didactic, în ciclul primar, punând în scenă programul intitulat: La revedere, grădiniţă!

 Dintre toate meseriile din lume, aceea de dascăl este cea mai frumoasă. Şi nu mai este nevoie de alt argument în susţinerea acestei idei, decât acela de a iubi copiii, de a şti să le asculţi şoaptele şi să te strecori în inima lor. Căci rolul educatorului este de a găsi calea pentru ca munca să-i pară copilului joacă şi să-l determine să treacă treptat spre o activitate intelectuală susţinută. Menirea cadrului didactic este de a pune în lumină esenţa activităţilor prin joc, activitate specifică preşcolarităţii, când copiii nu se plictisesc niciodată şi a cărei reuşită ţine de calităţile pedagogice a celui ce instruieşte.  Iar dacă se întâmplă să ne naştem sub un cer cu stele norocoase şi să avem parte de un dascăl cu sufletul frumos, chiar că trebuie să fim recunoscători vieţii!

La Movila Miresii ,,Ziua copilului” a venit mai devreme cu câteva ore...

  

    Vineri, 31 mai 2013, la orele 10.00, la Căminul Cultural din localitatea Movila Miresii, a avut loc un eveniment deosebit, dedicat copiilor acestei localităţi, cu ocazia zilei de 1 iunie.

  Însoţiţi de cadrele didactice movilene, elevii claselor I-IV ai Şcolii Gimnaziale Movila Miresii, au venit să ne încânte cu glasurile lor cristaline recitând din versurile scrise de poeta Cornelia Vîju, versuri strânse între copertele cărţii ,,File...din copilărie”.

   Evenimentul a avut o dublă însemnătate, pe de o parte, s-a celebrat Ziua Copilului, iar pe de altă parte, a fost un prilej pentru lansarea cărţii File...din copilărie, volum pe care, fiecare elev prezent în sală l-a primit în dar.

  Ceea ce este important de subliniat, este faptul că cheltuielile pe care le-a implicat tipărirea aceastei cărţi, au fost suportate de către Primăria Movila Miresii, reprezentată de primarul acesteia, domnul Dumitru Panţuru, care a dorit să-i încânte pe copii în acest an altfel, nu doar cu nelipsitele dulciuri (preferate de ei, de ce să nu recunoaştem?) ci, oferindu-le de această dată o carte, reuşind, împreună cu autoarea cărţii, să deseneze încă un zâmbet luminos pe chipurile lor.

  Evenimentul a fost organizat, cu multă dăruire, de bibliotecara localităţii, minunata doamnă Liliana Panţuru, un om deosebit care a ştiut întotdeauna să strecoare magie într-un cadru festiv.

    Activitatea a început cu discursul primarului movilean care a urat, din inimă, un sincer ,,La mulţi ani!” micuţilor elevi, a adus mulţumiri şi felicitări cadrelor didactice movilene prezente în sală, fără de care, nu s-ar menţine aprinsă candela din sufletul copiilor şi a asigurat încă o dată instituţia şcolară, prin reprezentantul acesteia, director prof. Mirela Brezuică, de menţinerea parteneriatului care există deja între cele două instituţii, respectiv Primărie - Şcoală, iar poetei Cornelia Vîju i-a reamintit că o va susţine în proiectele sale culturale, aşa cum a făcut-o mereu.

Concursul judeţean de muzică populară ,,Zestrea movilenilor”, ediţia a III-a, 2013

 

    Dacă ,,Ochiul te minte şi mintea te înşeală”, după cum spunea poetul Mihai Eminescu, astăzi, 25 mai 2013, în cadrul Concursului Judeţean ,,Zestrea Movilenilor”, ediţia a III-a, auzul nu ne-a fost înşelat, iar soliştii talentaţi ce s-au înscris în această competiţie, ne-au convins încă o dată că talentul lor merită validat şi prin intermediul premiilor şi al aplauzelor.

  Şcoala Gimnazială Movila Miresii, reprezentată de directorul acesteia, prof. Mirela Brezuică, în parteneriat cu Primăria şi Consiliul Local, precum şi cu Inspectoratul Judeţean Brăila, a organizat sâmbătă, la Căminul Cultural din localitate, o nouă ediţie a concursului de muzică populară ,,Zestrea Movilenilor”, concurs coordonat de prof. Ionel Laurenţiu care se adresează elevilor din ciclul gimnazial.

   Din timpuri străvechi poporul român a păstrat un tezaur folcloric de o rară frumuseţe şi originalitate, ce l-a însoţit de-a lungul istoriei, la bucurie şi durere. Ştim cu toţii că folclorul reflectă caracterul, înţelepciunea şi sentimentele generoase ale unui popor, iar noi, românii, am simţit întotdeauna cum cântecul popular ne izvorăşte din suflet, şi că firea noastră se regăseşte cel mai mult în cântec.

  Într-un cadru plin de spiritualitate şi tradiţie, gazdele acestui concurs şi-au întâmpinat oaspeţii cu multă căldură şi emoţie, strecurându-le în simţuri o clipă magică.  Înainte de a da startul competiţiei, la orele 10.00, prezentatorii evenimentului, doi elevi inimoşi şi frumoşi, Mihaela Orzan şi Nicu Creţu, au anunţat componenţa juriului, astfel: prof. educaţie muzicală Vasilica Drăgan, din partea ISJ Brăila - preşedinta juriului, prof. Mirela Brezuică - director al Şcolii Gimnaziale Movila Miresii, prof. Simona Dumitru - absolventă a Şcolii Populare de Arte Vespasian Lungu,  reprezentând Primăria Movila Miresii, prof. Vasilica Neacşu şi scriitoarea Cornelia Vîju.

Dumitru Panţuru, un primar care ştie să aprecieze valorile

   

 Movila Miresii este o frumoasă localitate a judeţului Brăila, nu doar datorită lucrărilor de infrastructură pe care le-a suferit de când primarul Dumitru Panţuru o conduce, ci şi datorită vlăstarelor ce şi-au găsit rădăcinile pe acest tărâm. Indiferent care va fi umbletul nostru prin lume, punctul de început - şi-mi place să cred că şi cel final!-  al oricărui om, va fi tărâmul natal. Acel univers în care se ascunde ideea de ,,acasă” şi pe care-l vom purta mereu în suflet.

   De pe meleagurile movilene, a răsărit o astfel de floare, care a îmbrăţişat calea muzicii populare,  Nicoleta Ghelase, elevă în clasa a XI-a, a Liceului de Artă Hariclea Darclee din Brăila. O voce deosebită, ce culege multe aplauze şi aprecieri din partea celor ce o ascultă. Nicoleta a venit sâmbătă, 25 mai 2013, să-şi încânte consătenii, interpretând un colaj de cântece la debutul şi la finalul Concursului ,,Zestrea movilenilor”, ediţia a III-a, activitate ce s-a derulat la Casa de Cultură, Movila Miresii.

Zestrea Movilenilor, ediţia a III-a, 2013, în imagini

 

Invitaţie la concursul ZESTREA MOVILENILOR, ediţia a III-a

Invitaţie... lansarea antologiei ,,Cu patria în suflet"

Lansări de carte la Muzeul Brăilei

    




  

 Joi, 16 mai 2013, ora 17,00, la sediul Muzeului Brăilei din Piata Traian nr. 3, a avut loc loc lansarea cărtilor: 

"Prezenţe ale elevilor şi absolvenţilor din învaţământul preuniversitar în lumea contemporană"

şi ,,Ani de liceu", autor Gheorghe Gorincu.

Oameni cu suflet de copil

     Unul din cele mai minunate daruri pe care ni le-a făcut Dumnezeu sunt copiii. Din clipa în care cresc şi descoperă farmecul jocului, universul lor se schimbă, iar chipul le este din ce în ce mai plin de lumină. Cine nu-şi aminteşte de această magică perioadă a vieţii? Oare cine, atunci când se oglindeşte  în ochii unui copil, nu simte că viaţa este frumoasă şi că totul este posibil?

  Tocmai din acest motiv, una din preocupările adulţilor, ar fi aceea de a le asigura un spaţiu de joacă cât mai plăcut, cât mai bine amenajat.

  Astfel de terenuri de joacă se obişnuia, cu ani în urmă,  să se construiască doar la oraş, iar copilul care locuia la bloc, într-un spaţiu restrâns , avea în acest fel unde să zburde şi să-şi petreacă clipele libere alături de cei de-o vârstă cu el. Îmi amintesc că atunci când fetiţa mea era mică, (acum este deja adolescentă!) obişnuiam, la sfârşit de săptămână, să o duc la oraş, să petrec alături de ea câteva ore bune în parc, de unde, cu greu o puteam dezlipi de tobogane şi leagăne. Chiar dacă-i amenajasem acasă un micuţ leagăn şi un spaţiu de joacă, cu nisip şi jucării, un colţişor al său deci, tot mai minunat era acolo, la oraş, unde se întâlnea şi cu alţi prichindei şi unde jocul devenea mult mai atractiv.

  Dincolo de programul pe care-l desfăşoară în mediul formal, în grădiniţe şi şcoli, copiii noştri au nevoie de un spaţiu recreativ, pentru o creştere armonioasă din toate punctele de vedere: cognitiv, afectiv şi psihomotric. Fiindcă copiii trebuie permanent să interacţioneze cu cei de vârsta lor, pentru a se putea integra cât mai bine în societate, pentru a-şi picta cu emoţie în suflet o poveste în fiecare zi.
   Şi pentru ca poveştile lor să aibă permanent o notă de originalitate, se impune ca cei care sunt în fruntea unei comunităţi, să se gândească permanent la ei, să le creeze un mediu propice, să le amenajeze spaţii de joacă în care ei să se simtă bine şi în siguranţă.

Facebook-ul, o modalitate de a comunica permanent unii cu alţii...

   Îmi amintesc că, în urmă cu mai bine de un an, nu ştiam prea multe despre acest modul social. Însă, într-o dimineaţă, ascultând pe un post de radio, o emisiune matinală, una din întrebările prezentatorului din acea zi, suna cam aşa: ,, - Mai există cineva în ţara asta care  nu are un cont facebook?” Hm! Eu, mi-am zis în gând....

  Şi iată cum, după acest moment, am decis să intru şi eu în această ,,mare de prieteni”.

  Deşi nu atribuiam mult timp navigării pe această reţea de socializare, trebuie să recunosc că la scurt timp am descoperit beneficiile sale. Am regăsit câţiva  prieteni plecaţi din ţară, despre care nu mai ştiam nimic de mult, am reuşit să comunic cu oameni deosebiţi, să fac schimb de impresii şi de idei, să aflu despre realizările profesionale ale celorlalţi şi să mă bucur alături de ei; să ofer o floare şi o urare frumoasă de ziua unei persoane, şi astfel, să strecor un strop de bucurie în colţişorul fermecat al sufletului cuiva... Să fiu invitată la evenimente, să aflu imediat cam ce se mai întâmplă prin lumea aceasta, să-mi readuc în prim-planul gândurilor vorbe de duh ale marilor înţelepţi, cuvinte care mă determinau, uneori,  să mă opresc o clipă din activitatea mea şi să observ că... uitam să-mi trăiesc viaţa şi, fără să-mi dau seama, mă lăsam trăită de ea.

  Am câştigat mulţi prieteni valoroşi pe care am simţit că Universul mi i-a trimis în momentul potrivit, tocmai prin intermediul acestui site, dar am şi pierdut oameni la care ţineam enorm, tot prin acest mijloc, căci din postările pe care le făceau, am surprins trăsături negative ale personalităţii lor, ştiut fiind că acţiunile cuiva sunt un indiciu valoros al propriului lor caracter. Şi... mi-a fost mult mai simplu să fac o selecţie între oamenii din jurul meu, să aleg grâul de neghină, cum se spune.

Fănuş Neagu – cioplitor în marmura sufletelor noastre

    De ziua marelui scriitor, de dimineaţă, am căutat cu-nverşunare un petec de cer primăvăratic,  însă ceaţa groasă, m-a determinat să cred că afară e toamnă, nicidecum anotimpul poienilor cu narcise galbene. Am respirat uşurată când am decis să pun, în această zi aniversară, pe talgerul sufletului, poveştile scriitorului, încărcându-mi plămânii de mireasma metaforelor sale care îmi răsfaţă gândurile de fiecare dată când le citesc.

  La invitaţia directorului şcolii movilene, prof. Mirela Brezuică, fiind săptămâna şcolii altfel,  m-am alăturat unui grup de elevi ai Şcolii Gimnaziale Movila Miresii, coordonaţi de prof. Ciurc Ingrid şi mi-am mutat inima pe pământul grădiştean care,  astăzi, 5 aprilie 2013, este plin de paşii celor care l-au îndrăgit pe Fănuş Neagu  şi am trecut, cu sufletul plin de emoţie, pragul locuinţei părinteşti a scriitorului şi-am sărutat, nu doar cu inima, leagănul în care a crescut acesta. 

  Ghid în această vizită ne-a fost prof. Nicu Negoiţă, de care, recunosc cu mândrie, că mă leagă o prietenie frumoasă, din 2007, de pe vremea când lucram la un cotidian brăilean.

  Întâmpinaţi de la poartă de chipul marelui scriitor, ce ne zâmbea dintr-un tablou, am păşit cu toţii în Casa Muzeu, iar copiii au fost fermecaţi de povestea casei părinteşti a scriitorului, care curgea lin de pe buzele profesorului Negoiţă, căruia îi aducem încă o dată mulţumiri.  Construită în 1959, după sistemul caselor tip salon, cu sală şi odăi, cu o camera unde erau primiţi oaspeţii (odaia din Crivăţ), casa este plină de lucrurile ce-au aparţinut copilăriei autorului, de unde nu lipsesc icoanele, nici chiar aceea adusă în dar mamei, tocmai de la Ierusalim, de către scriitor.   Costumul de academician, precum şi alte medalii, documente, certificatele de naştere, dar şi cel de căsătorie al părinţilor scriitorului, livretul militar al acestuia, ne-au fost prezentate de către prof. Negoiţă. Chiar şi povestea prin care autorul s-a îndrăgostit de soţia acestuia, d-na Stela Neagu, ne-a fost spusă pe scurt de minunatul meu prieten grădiştean.  De asemenea, prof. Nicu Negoiţă le-a arătat şi explicat copiilor cum se ţeseau covoarele şi alte cuverturi, carpete, preşuri etc. cu ani în urmă, de către Ţaţa Paraschiva, mama scriitorului; cum tatăl acestuia, un vestit lemnar al Grădiştei construia diverse obiecte, o parte din ele fiind exponate în muzeu, dar ne-a vorbit şi despre rudele scriitorului, ba chiar am cerut explicaţii suplimentare despre personajele prezente în fotografiile ce se regăsesc în tablourile casei.