Şcoala Gimnazială Movila Miresii




Instituţie aflată sub ocrotirea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil

Povestea îngerilor…
   Ziua de 8 noiembrie, ziua Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, a început a fi prăznuită în Biserică ca sărbătoare a îngerilor. Vorbind despre îngeri, Biserica ne învaţă că sunt duhuri slujitoare, slugi credincioase lui Dumnezeu, trimişi de acesta să fie prieteni şi ocrotitori ai oamenilor.
Cine sunt  Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil?
   Sfântul Arhanghel Mihail este considerat căpetenia oştilor cereşti-îngereşti, acela care, la sfârşitul lumii, va lupta cu diavolul şi despre care se spune că nu stă în Rai decât în Vinerea Mare şi de Paşti, în restul timpului fiind în misiune pe Pământ.
   Sfântul Arhanghel Gavriil este arhanghelul bunelor vestiri. El a vestit-o pe Fecioara Maria că îl va naşte pe Iisus.
  Drept recunoştintă pentru aceşti doi îngeri, Biserica Ortodoxă a rânduit ca aceştia să fie pictaţi pe două dintre uşile Sfântului Altar. Unul cu crini în mână, semn al bunei vestiri, iar celalălt cu o sabie de foc, semn al pazei care i-a fost rânduită la poarta Edenului. În popor se spune că fiecare om are câte un înger păzitor. Se pare că şi şcoala movileană are, şi nu unul, ci doi.

   Şcoala Gimnazială Movila Miresii, din judeţul Brăila,  a ales să-i fie ocrotitori aceşti arhangheli. Aşa cum Mihail ţine în mâini sabia de foc, astfel şi elevii şcolii movilene folosesc condeiul pentru a învăţa şi a descoperi tainele cărţilor.
    Arhanghelul Gavriil este zi de zi păzitorul şcolarilor, îi veghează în toate activităţile şi îi îndrumă în tot ceea ce fac. Sălile de clasă sunt binecuvântate din belşug de harul acestor ocrotitori.
   Talentul şi meritele elevilor movileni, bine-cunoscute printre şcolile brăilene, sunt valorificate prin activităţile şcolare şi extraşcolare la care aceştia participă prin premiile obţinute la diverse competiţii.

   Şcoala Gimnazială Movila Miresii a format oameni valoroşi, care au urcat treptele succesului în carierele pe care le-au urmat. Cine nu-şi aminteşte de Bianca Pîrlog, fetiţa care pictează cu mâini de aur? Iar exemplele pot continua . Este o onoare să fii elev al acestei şcoli, unde cadrele didactice sunt bine pregătite, îşi fac munca cu pasiune şi dăruire, reuşind să încununeze cu succes efortul copiilor.   
 
Pe panoul de onoare al şcolii regăsim, printre numele cadrelor care predau sau au predat aici şi numele acelor profesori care au dovedit, de fiecare dată, că munca de director al acestei instituţii  este minunată, dacă ştii cum să îmbini talentul, calităţile manageriale,   dragostea pentru copii şi idealul lor educaţional.  Astfel, numele directorului actual al acestei instituţii, prof. Mirela Brezuică, este cel de-al 25-lea nume pe panoul celor care  au condus acest lăcaş de educaţie şi formare.
   Băncuţele în care învaţă elevii de astăzi, dacă le privim, ne încarcă gândurile de amintiri chiar şi nouă, foştilor elevi ai acestei şcoli. Celebra bancă de onoare situată pe rândul din mijloc, a găzduit destui elevi. Chiar dacă acest model de aranjare al sălilor s-a pierdut, sentimentul că, odată, elevul care ocupa locul fruntaş era cel mai silitor, ne face - de ce să nu recunoaştem?- măcar pentru o clipă, să ni se umezească ochii de emoţie.
   Când păşesc în această instituţie de învăţământ, oare ce sentimente îi încearcă pe acei oameni care au învăţat aici, în această şcoală?  Pe primarul movilean, Dumitru Panţuru, de exemplu, pe directorul adjunct al şcolii,  prof. Mirela Tarţa, pe renumita notară brăileană Lenuţa Aluaş, avocatul Ionel Clip şi pe mulţi alţii, care au urcat pe scara succesului profesional?  De profundă recunoştinţă, cu siguranţă!
  Şcoala va rămâne pentru mulţi dintre noi acel loc magic, care ne cheamă, ne aşteaptă şi unde ne întoarcem, cu nostalgie, mereu.
  Aşadar, în fiecare zi de 8 noiembrie, de ziua ei, şcoala movileană ne aşteaptă să-i păşim pragul şi să-i povestim despre peregrinările noastre prin viaţă, despre tot ce am mai învăţat, de atunci, de când ne-am luat rămas-bun de la ea. Să reînnodăm de fiecare dată firul poveştii pe care am început-o pe la vârsta de 6-7 ani aici, în acest palat fermecat. Unde glasurile elevilor şi clinchetul clopoţelului animă şi dau viaţă. În această clădire plină de istorie şi poveşti minunate. Poveşti născute din condeiul elevilor şi al dascălilor.
   Să ne oprim o clipă şi să căutăm în istoria acestei şcoli, să ne reamintim  de cei care
i-au pus temelia:   
   Atestată documentar din anul 1883, primii dascăli ai acestei şcoli au fost şi fondatorii ei, respectiv,soţii  Maria şi Scarlet Tudor. Aceştia au avut un rol important în acţiunea de construire a primului local de şcoală, cât şi în demersurile către primărie şi revizorul şcolar. Clădirea este construită din cărămidă, iar aşa cum reise din procesul verbal din 25 noiembrie 1924, învăţau la începuturile ei elevi ai claselor I-IV. În anul 1934 apare şi clasa a V- a şi mai apoi clasa a VI- a şi a VII -a. Cursurile erau ţinute de învăţători, iar începând cu 1950 apar primii profesori.
  După reforma din 3 august 1948, sarcinile profesorilor sporesc. Au fost  concepute manuale în care concepţia materialistă era prioritară, religia era înlăturată din şcoli, alfabetizarea devenind problema prioritară a învăţământului.
  În 1958 şcoala se numea Şcoala de 7 ani şi agricolă, care a dat doar două serii. Liceul era la început o şcoală medie, care s-a îmbogăţit treptat cu material didactic, ultima promoţie fiind în anul 1975.Va rămâne Şcoala generală cu clasele I-VIII, iar această primă treaptă de liceu va fi desfiinţată în 1991.
  Şcoala Gimnazială Movila Miresii este structurată astfel: şcoala de centru, situată la ieşirea din localitate, pe strada Orizont nr. 1199, care cuprinde clasele gimnaziale (V-VIII), clădirea şcolii care cuprinde clasele primare,(CP- I-IV),  situată pe str. Târgului, precum şi şcoala unde funcţionează clasele primare din satul Ţepeş Vodă.
   Se spune că fiecare eveniment din viaţa noastră îşi are timpul său, pe care noi trebuie să-l preţuim şi să-i dăm propria valoare. De aceea, ar fi minunat să ne amintim în fiecare an de dascălii noştri, cei care ne-au îndrumat paşii pe calea învăţăturii şi ai educaţiei, să le trimitem un gând de recunoştinţă la fiecare început de an şcolar, iar şcolii care ne-a format, să-i deschidem porţile şi să-i aşezăm în fereastră o floare, în semn de mulţumire.    
   Nu te teme că nu va avea cine să le observe! Şcoala va şti că tu, un fost elev ţi-ai amintit de ea, că nu ai uitat-o şi că dai, prin gestul tău, strălucire istoriei sale. Şcoala prinde viaţă nu doar prin şcolarii pe care-i formează, ci şi prin contopirea amintirilor plăcute ale foştilor elevi.
  Cititorule, ştii tu când este aniversată şcoala ta? Dacă nu-ţi mai aminteşti, răscoleşte prin ungherele amintirilor! Vei regăsi dascăli ce şi-au lăsat adânc amprenta prin anii tăi de şcolar. Dacă îţi aminteşti când este ziua şcolii tale, pregăteşte-te de sărbătoare, planifică o activitate frumoasă şi du-te să i-o prezinţi. Oferă-i darul tău! Dedică-i un poem, recită-i-l şi vei vedea cum numele tău, deşi părea nesemnificativ, în arhiva şcolii tale este consemnat la loc de cinste.  

   Pentru că şcoala este cea care îţi atestă anii de educaţie, este acel ceas în care i-ai măsurat timpul cu secundele tale.
  După cum anticipa şi Ioan Amos Comenius în Didactica Magna:
    Şcolile să rămână lăcaşuri ale jocului, bucuriei şi ale atracţiei (...) şcoala e bine să corespundă unui ceas ingenios făurit şi elegant împodobit  (...),  iar cărţile ei să fie adevărate izvoare de înţelepciune şi pioşenie.
   Acelaşi autor, citându-l pe Seneca, ne reaminteşte: Viaţa este suficient de lungă dacă vom şti să o folosim – şi trebuie să o folosim pentru realizarea celor mai importante lucruri, întrebuinţând-o deci bine. Învăţând, visând, biruind... cu, şi prin şcoală.

   Dascălul şcolii trebuie să semene bine în inimi seminţele învăţăturii şi să ude apoi, cu grijă, plantele – elevii - veghindu-le înflorirea. Căci florile de la sine vor înflori. Şi toate se vor împlini la timpul lor, iar şcoala îşi va fi împlinit misiunea, aceea de a învăţa, educa şi a modela caractere.
  Şcoala Gimnazială Movila Miresii rămâne acel loc unde dospeşte căldura ştiinţei de peste 130 de ani, catargul de unde şi-au luat avântul spre lume copiii locuitorilor movileni  şi locul, unde eu, autoarea acestui material, am să mă întorc, cu evlavie, de fiecare dată.

Cornelia Vîju


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Nu se înjura şi nu se face spam

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.