Portret de educatoare - Elena Mariana Năstase

  ,,Într-un petec de grădină – spunea Titu Maiorescu – arunci sămânţa plantei şi te interesezi de  florile ce ies. Şi cum ai putea să rămâi rece la înflorirea sufletească a elevilor (şi-a preşcolarilor) tăi?”

   Mi-am amintit cuvintele marelui pedagog, joi, 20 iunie 2013, în sala Căminului Cultural din Movila Miresii, jud. Brăila, când am asistat la programul artistic organizat de d-ra Elena Mariana Năstase, educatoare a Grădiniţei nr. 1, din localitate, care a decis să predea ştafeta preşcolarilor săi,  unui alt cadru didactic, în ciclul primar, punând în scenă programul intitulat: La revedere, grădiniţă!

 Dintre toate meseriile din lume, aceea de dascăl este cea mai frumoasă. Şi nu mai este nevoie de alt argument în susţinerea acestei idei, decât acela de a iubi copiii, de a şti să le asculţi şoaptele şi să te strecori în inima lor. Căci rolul educatorului este de a găsi calea pentru ca munca să-i pară copilului joacă şi să-l determine să treacă treptat spre o activitate intelectuală susţinută. Menirea cadrului didactic este de a pune în lumină esenţa activităţilor prin joc, activitate specifică preşcolarităţii, când copiii nu se plictisesc niciodată şi a cărei reuşită ţine de calităţile pedagogice a celui ce instruieşte.  Iar dacă se întâmplă să ne naştem sub un cer cu stele norocoase şi să avem parte de un dascăl cu sufletul frumos, chiar că trebuie să fim recunoscători vieţii!

   Programul prezentat pe scena movileană de către micii grădinari şi educatoarea lor, a fost de excepţie şi a reflectat nu doar iubirea celei ce i-a îndrumat pe copii, ci şi talentul şi aptitudinea sa de cadru didactic, ce-a ştiut să modeleze minunat pesonalitatea micuţilor.

  Aceste minunate fiinţe, ne-au îndemnat pe noi, adulţii prezenţi în sală, să ne întoarcem în timp şi să căutăm emoţiile acestei perioade unice din viaţa noastră, ne-au şoptit că puritatea copilăriei nu trebuie să ne dispară din inimă, indiferent de vârsta pe care-o avem.

  Vocile lor cristaline, ce ne-au încântat cu poezii şi cântece, ne-au mângâiat astăzi, încă o dată, sufletele, iar surâsul ce l-am citit pe chipul fiecăruia l-am asociat, desigur, cu acele flori ce-au crescut în palma educatorului care i-a ocrotit.

Cine nu s-ar emoţiona văzând nişte prichindei  valsând cu prestanţa unor mari dansatori? Ce părinte n-ar lăcrima de fericire când şi-ar vedea vlăstarul cum se întrece pe scenă în a cânta, dansa şi recita poezii? Şi, cred, cea mai îndrăzneaţă idee a distinsei educatoare, a fost aceea de a le oferi diplome şi de a le aşeza pe creştet micuţilor, toca de absolvent - absolvent de ciclu preşcolar. Şi... le venea atât de bine!

  Copilul, ca fiinţă unică, trebuie să aibă parte de atenţie şi să beneficieze permanent de intervenţii formative din partea educatorului. Educarea copilului cere în primul rând respect, grijă şi răbdare, iar Elena Mariana Năstase a dovedit că le posedă din plin. Şi nu a fost nevoie doar de activitatea de astăzi, pentru a ne convinge de avântul înaripat ce le-a dat micuţilor domnişoara educatoare, ci m-am convins de acest aspect, eu, personal, pe parcursul acestui an şcolar, 2012-2013, când aceeaşi educatoare mi-a fost cadru mentor în practica mea pedagogică, motiv pentru care îi mulţumesc nespus.

   De aceea, poate, astăzi îmi doresc  să creionez portretul acestui om – educatoarea – cea mai importantă persoană din perioada preşcolarităţii, al cărei chip este frecvent asociat cu cel al zânelor din poveştile pe care le spune în cadrul activităţilor. Privirea-i luminoasă, mărginită de păr lung, castaniu, ce se unduieşte pe umeri-i fragili, buzele ei rostesc adesea vorbe dulci, dar şi cuvinte de-ntreptare. Plină de eleganţă, Elena Mariana Năstase este tipul ideal de educator, o movileancă frumoasă, respectată de întreaga comunitate.
Prezenţa în sală a primarului movilean Dumitru Panţuru şi felicitările pe care le-a adresat talentatei educatoare, dincolo de faptul că ne-a adus în atenţie calităţile acestui edil ce-şi apreciază  comunitatea pe care-o conduce, a fost precum o validare a respectului pe care-l merită această tânără. Prezentă în sală a fost şi doamna Liliana Panţuru, bibliotecara localităţii movilene, nelipsită de la activităţile culturale ce-i sunt atât de dragi, nu doar pentru că misiunea ei este de a deschide copiilor gustul pentru lectură, ci pentru că este un om deosebit, ce ştie să aprecieze un act educaţional şi să-l susţină întotdeauna, de această dată, imortalizând în fotografii clipele unice ce s-au scris pe plai movilean.

   Alături de Elena Mariana Năstase, preşcolarii au râs, au plâns, au descifrat mii de taine, căci le-a fost izvor de blândeţe, înţelepciune şi bunătate.  Şi-atâtea emoţii a strâns în sufletul său, încât uneori nici chiar ea nu le poate rememora. Sunt emoţiile micuţilor, plânsul copilului ce nu voia să se desprindă de mamă când intra în grădiniţă, jucăria preferată de care nu se dezlipea fetiţa când ajungea în clasă şi multe alte asemenea momente ce-au lăsat urme frumoase într-un suflet nobil cum este acela de dascăl. Acea lumină ce-i aprindea privirea când  îi învăţa pe copii ceva nou sau îi dojenea... Un întreg album plin de momente încărcate de emoţie şi sfială, ce oglindeşte vocaţia acestui om minunat! La care se va adăuga cel de astăzi, când grădinarii îşi iau rămas bun de la grădiniţă şi de la ea...

   Surpriza din finalul activităţii, pregătită de educatoare, a strâns lacrimi de bucurie în ochii părinţilor prezenţi în sală, constând într-un filmuleţ care a surprins principalele momente petrecute de copii în grădiniţă, activităţi derulate în cadrul unor proiecte educaţionale şi, după cum era şi firesc, imaginile au fost însoţite de o muzică răscolitoare, ce-a intensificat momentele emoţionante  ale spectatorilor.

    Pe parcursul vieţii noastre deschidem uşi, urcăm trepte şi, cu fiecare treaptă urcată, mintea noastră suferă transformări care vor continua să ne definească personalitatea până ajungem în vârf. Iată de ce, preşcolarii grădiniţei movilene, sub îndrumarea educatoarei Elena Mariana Năstase au decis să celebreze printr-o serbare închiderea unei etape din viaţa lor, ciclul anilor de grădiniţă, deoarece, în curând, îşi vor schimba statutul şi vor deveni mici şcolari. Iar glasurile lor par să spună celei care le-a călăuzit paşii:

  ,,Mulţumim domnişoară educatoare că pe parcursul anilor ce i-am petrecut împreună ne-ai dat fiecăruia aripi, ne-ai dat curajul de a crede în noi, ne-ai dăruit încrederea de a ne pune, fără menajamente, sufletul în palmele viitorului de şcolar. Ne-ai fost precum o torţă şi, ori de câte ori ţi-am cerut ajutorul, mâna ta, iubită educatoare, a ştiut să ne mângâie şi să ne îndrume. Ne-ai deschis aripile ca să devenim oamenii vrednici de mâine. Şi, poate, nu în ultimul rând, ne-ai învăţat să te iubim cu toată fiinţa, nu doar cu inima, pentru că, ai sădit în noi o fărâmă din propria ta inimă. Nu te vom uita niciodată. Te îmbrăţişăm şi-ţi mulţumim pentru tot!”

Felicitări, pentru harul tău de dascăl, Elena Mariana Năstase!

Cornelia Vîju