Întâlnirile întâmplătoare ale destinului...

Uneori ne aduc linişte, alteori zbucium...

Uneori ne alină rănile, alteori le adânceşte pe cele vechi...

Uneori ne aduce iubirea, alteori iluzia ei...

Şi, totuşi, este bine să le acceptăm pe toate, deoarece ne amintesc că viaţa este acea ,,păşire” alături de persoanele întâlnite în călătoria vieţii...

 

Ochii sunt făcuţi şi să strălucească, dar şi să plângă... să ardă ca jăratecul, dar şi să strecoare dureri surde, tăceri apăsătoare... De aceea se spune că oamenii trebuie să-şi petreacă viaţa aşa cum aleg, să greşească alături de alţi oameni, să vadă unde anume au greşit şi să se căiască, să înveţe din greşeli, dar să continue să trăiască...

Cornelia Vîju