Răni deschise

Îmi lunecă gândul pe ape

Și peste zări de mult apuse,

Dor îmi strecoară pe sub pleoape

Și răni ce nu se vor închise.

Văzduhu-i trist, și gol, și rece

Cu umbre negre se îmbracă

Azi, când trădarea-ți mă petrece

Și-n lacrimi glasul îmi îneacă.

Din răni îmi picură durerea

Să șteargă urma gurii tale

Cu care m-ai mușcat fățarnic

Venin sădind în a mea cale.

Pășesc desculță printre doruri,

Cu inima însângerată,

Iubirea stinsă e de-a pururi

Lumina-n ea azi nu mai poartă...

 CorneliaVîju