Privește-mă!

Privește-mă! îți înfloresc în palme

De câte ori îmi dărui mângâiere

Și îmi deschid petala în flori dalbe

Ca să-ți împodobesc chipul cu ele.

Privește-mă! sunt templul vieții tale,

Aprinde-mă-n săruturi fermecate,

Să-ți sting mistuitorul dor din cale

Să simți fiorul care mă străbate.

Mă cheamă în nectarul rugăciunii

Ca să revărs iubirea-n al tău cuget.

Sunt purtătoarea razelor luminii,

Privește-mă! sunt al tău geamăn suflet...

Cornelia Vîju