Tu, fericire, cu brațe frumoase!

Mi-e sufletul trudit de-atâta jale

Și fluturi albi la tâmple-mi dau de știre,

Tristețea azi în mine se prăvale

Îndură-te, dă-mi mâna, fericire!

E cerul înnorat și-amarnic plânge,

De chinul meu și stelele suspină

Iar trupul printre umbre mi se frânge,

Necruțătoarei dureri se închină.

Ascunde-mă în brațele iubirii,

În șoapta-ți dulce, sfântă fericire,

Strecoară-n mine  razele luminii

Coboară-mi în privire strălucire.

Revarsă purpuriu din răsărituri

Peste moi așternuturi de mătase

Să mă-nvelești  cu ele-n mii de rânduri

Tu, fericire, cu brațe frumoase!

Cornelia Vîju

imagine: google