Dacă nu aţi fi devenit medic, ce v-ar fi plăcut
să faceţi? În ce domeniu credeţi că aţi fi putut performa?În copilărie visam la o carieră militară, iar aviația
militară mi s-ar fi părut fascinantă.
Totuși, pe măsură ce am crescut, am
realizat că și un domeniu tehnic mi-ar fi fost potrivit. Am o înclinație naturală spre lucrurile tehnice
și îmi place să fiu independent - prefer
să găsesc singur soluții, fie că e vorba de
reparații prin casă sau de improvizații necesare în spital. De multe ori, lipsa aparaturii sau a
consumabilelor impune soluții
ingenioase, iar această abilitate practică mi-a fost de mare ajutor și în medicină.
În cabinet, în general, vin
paciente sănătoase pentru monitorizarea
unei sarcini sau cu diferite patologii ușoare. Cum vă simţiţi după o astfel de
zi? Obosește medicul obstretician
vreodată?
În cabinet, doar o parte dintre paciente vin pentru controale de rutină, iar aproximativ 30% se
prezintă cu diverse patologii. Din
păcate, sarcinile sunt din ce în ce mai
dificil de monitorizat. Multe gravide se confruntă cu probleme, de la riscuri de avort și nașteri
premature până la trombofilii și alte
afecțiuni asociate. În plus, numărul
operațiilor de cezariană este în creștere, iar studiile confirmă această tendință.
Cât despre oboseală… da, și medicii obosesc uneori. Însă weekendurile ne oferă șansa să ne refacem. Personal, am o capacitate destul de mare de efort și, deși știu că nu este recomandat, dorm doar 5-6 ore pe noapte - m-am obișnuit așa. Mi-ar plăcea să-mi permit luxul unei odihne de prânz în weekend. Îmi amintesc cu un zâmbet copilăresc de bunicii mei care, după masa de prânz, își făceau mereu siesta și mă obligau și pe mine să dorm. Pe atunci nu înțelegeam de ce era atât de important, iar bunica îmi spunea: „O să vezi tu, maică, cât o să-ți dorești odihna asta când vei fi mare.” Acum îi dau dreptate pe deplin.




































