Rătăcim pe căi străine, fără să realizăm că nu este drumul pe care ar trebui să păşim...
Dar... vine o zi, în care lumina ne pătrunde în suflet şi, ca prin farmec, cerul vieţii se înseninează...
Apoi, depinde de înţelepciunea fiecăruia de-a merge înainte, fără să privească înapoi... chiar dacă ataşamentele ne strigă, ne cheamă, ne ispiteşte cu falsul confort pe care ni l-a oferit un timp...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu se înjura şi nu se face spam
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.