Invidia

Motto: ,,Când nu ajungi la struguri, cu siguranţă sunt acri..."

   Printre trăirile ce frământă firea unui om se numără şi invidia. Acel fior rece, prin care o persoană nu poate accepta succesul celei de lângă ea. Întotdeauna persoana de alături va avea mai mulţi bani sau mai multă faimă. Ochii săi par mai încrezători, surâsul mai fermecător şi cei din jur par să se îndrăgostească mai repede de ea. În schimb tu... oricât te-ai strădui parcă nu poţi cuprinde în fiinţa ta calităţile sale, parcă nu poţi atinge standardele pe care ea le ţinteşte. Te simţi aproape incapabil de a-i privi cu respect toate acele virtuţi după care şi-a croit drumul în viaţă. În persoana de alături, vezi o fire puternică, cu o educaţie aleasă, cu simţul umorului, care ştie să se adapteze oricărei situaţii.

   Însă... de ce nu poţi avea şi tu toate acestea? Te obsedează această întrebare, îţi sparge liniştea în ţăndări şi-ţi face sufletul ferfeniţă cu zbuciumul ei. Te simţi înfrânt în faţa vieţii. Moare până şi ultimul zâmbet de pe chipul tău. Parcă ţi-ai pierdut identitatea şi rătăceşti pe o cale ce nu duce nicăieri... Invidia a ucis în tine toate sentimentele  frumoase ce-ţi împodobeau nu demult sufletul.

   Îţi aminteşti ce fericit erai atunci când priveai totul cu blândeţe şi când în jurul tău razele vii ale luminii se jucau nestingherite! Unde, unde s-a produs ruptura? Cum de a reuşit invidia să cucerească inima ta de aur? Îneci în lacrimi toate rănile ce le-a săpat invidia în tine şi te cureţi de virusul ei cu ajutorul credinţei. Ai pierdut atâtea clipe preţioase din cauza acestei trăiri josnice ce parcă ţi-a spălat conştiinţa! Nu-i mai rosteşti numele şi o îngropi în abisul trecutului. De astăzi vei scrie un prezent în care ea nu va mai avea loc. Nu te vei mai lăsa golit de veninul ei, de acum înainte vei atârna clopoţeii speranţei, iubirii şi ai respectului în grădina sufletului tău!

    Vei reuşi dacă stăruieşti în dorinţele tale! Vei învăţa să reechilibrezi totul şi te vei bucura iarăşi de viaţă. Vei închide cercul de tăciune al invidiei cu lacătul iubirii. Şi vei păşi cu fruntea sus pe cărarea destinului. El este acolo, te aşteaptă să-ţi împlineşti menirea. Nu, nu te va pedepsi pentru clipele tale de rătăcire. Te va prinde de mână şi te va conduce spre ţelul tău, pentru că, deja ai învăţat cum se curăţă copacul vieţii de tăciunele unei simţiri atât de perfide!

  De acum vei lupta pentru ceea ce meriţi să primeşti... Ai reaprins în tine dorinţa de a ieşi învingător din viaţa atât de preţioasă, ce ţi-a fost dăruită de Dumnezeu!

Cornelia Vîju