Un sculptor cioplea iute cu dalta si ciocanul un bloc mare de marmura.
Un baietel care se plimba lingand o inghetata se opri in fata usii deschise a atelierului. Baietelul privea fascinat ploaia alba de aschii mari care cadeau din piatra la stanga si la dreapta.
Nu prea stia ce se intampla; omul acela care lovea cu inversunare piatra aceea mare i se parea putin ciudat.
Dupa vreo cateva saptamani, baietelul trecu din nou prin fata atelierului, si, spre marea lui mirare, in locul blocului de marmura vazu un leu mare si puternic. Foarte tulburat, copilul alerga spre sculptor si-i spuse:
"Domnule, spune-mi te rog, cum de-ai stiut ca in piatra era un leu?"
Invatatorul sustinea ca avea o carte care cuprindea tot ce se putea cunoaste despre Dumnezeu.
Nimeni nu vazuse cartea pana cand, un elev venit in vizita reusi s-o obtina de la invatator, dupa multe insistente si rugaminti. O duse acasa si o deschise cu infrigurare.
Toate paginile erau albe.
Nimeni nu vazuse cartea pana cand, un elev venit in vizita reusi s-o obtina de la invatator, dupa multe insistente si rugaminti. O duse acasa si o deschise cu infrigurare.
Toate paginile erau albe.
"Dar cartea nu spune nimic", protesta silitorul elev.
"Stiu", raspunse multumit invatatorul, "dar uite cate lucruri sugereaza!'
Fiecare clipa a vietii tale este o pagina alba. Tie iti revine misiunea de a o scrie. Si chiar daca unora le poti parea un bloc de piatra, inauntrul tau se afla un leu. Si tu esti acela care trebuie sa-l scoata la suprafata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu se înjura şi nu se face spam
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.