Saracul

Era odata o familie linistita si fericita care traia intr-o casa la marginea orasului.

Intr-o seara, familia era la masa cand se auzi cineva batand la usa. Tatal merse la usa si deschise.

Era un batran cu haine ponosite, fara nasturi si cu pantalonii zdrentuiti. Avea un cos plin cu verdeturi. Intreba daca nu vor sa cumpere cate ceva. Acceptara imediat, caci voiau ca batranul sa plece cat mai repede.
Cu timpul, batranul si familia se imprietenira. Barbatul aducea verdeturi familiei in fiecare saptamana. Si-au dat seama ca barbatul suferea de cataracta si ca era aproape orb. Dar era atat de dragut, incat invatasera sa-i astepte cu nerabdare vizitele si sa-i pretuiasca compania.

Intr-o zi, in timp ce le dadea verdeturile, batranul spuse:“Ieri am primit un mare dar! In fata casei am gasit un cos cu haine lasat de cineva pentru mine”.
Stiind cu totii cata nevoie avea de haine, spusera:
“Vai, ce bine!”
Dar batranul adauga:
“Si mai bine este ca am gasit o familie care avea intr-adevar nevoie de ele”.

Bucuria de a darui este mai mare decat viata. Saracul adevarat este cel care nu simte acest lucru niciodata.