Ochii

O tanara mama pregatea cina in bucatarie absorbita cu totul de mancarea pe care o facea: cartofi prajiti. Lucra din greu pentru a le pregati copiilor ceva ce le va face mare placere, caci cartofii prajiti erau mancarea lor preferata.

Mezinul de patru ani avusese o zi intensa la gradinita si-i povestea mamei ceea ce vazuse si facuse. Mama ii raspundea neatenta, monosilabic, ca pentru ea.

La cateva clipe dupa aceea, se simti trasa de fusta si auzi: “Mama...”

Femeia dadu din cap afirmativ si bolborosi cateva cuvinte. Dar din nou se simti trasa de fusta si auzi acelasi glas: “Mama...” Ii raspunse repede inca o data si continua sa curete cartofii imperturbabil. Trecura cinci minute.

Copilul se agata de fusta mamei si incepu s-o traga din toate puterile. Femeia fu constransa sa se aplece spre copil. Copilul ii lua fata intre manutele lui grasute, o aduse in dreptul fetei lui si-i spuse: “Mama, asculta-ma cu ochii!” 

A asculta pe cineva cu ochii inseamna sa-i spui: ”Esti important pentru mine!” Toate lucrurile importante trec prin ochi.

            O tanara femeie a lasat aceste cateva randuri mamei sale:
            “Cand credeai ca nu ma uitam, ai lipit primul meu desen pe frigider si am vrut sa raman in casa noastra pentru a continua sa pictez.
            Cand credeai ca nu ma uitam, ai dat de mancare unei pisici vagaboande si atunci am inteles ca e bine sa ai grija de animale.
            Cand credeai ca nu ma uitam, ai facut de ziua mea o prajitura anume pentru mine si am inteles ca lucrurile mici pot fi foarte aparte.
            Cand credeai ca nu ma uitam, ai spus o rugaciune, iar eu am inceput sa cred in existenta unui Dumnezeu cu care se poate sta mereu de vorba.
            Cand credeai ca nu ma uitam, m-ai sarutat de noapte buna si am inteles ca ma iubeai.
            Cand credeai ca nu ma uitam, am vazut lacrimi curgandu-ti din ochi si am inteles ca uneori, lucrurile pot durea, dar ca plansul face bine.
            Cand credeai ca nu ma uitam, ai zambit si mi-am dorit sa fiu draguta ca tine.
            Cand credeai ca nu ma uitam, te-ai ingrijorat pentru mine si am dorit sa devin eu insami.
            Cand credeai ca nu ma uitam, eu ma uitam si am vrut sa-ti spun multumesc pentru toate acele lucruri pe care le-ai facut, cand credeai ca nu ma uitam.”