Aviatorul

   De mic copil l-au fascinat avioanele. Acele maşinării cu care omul poate zbura, se poate ridica deasupra tuturor, devenind astfel stăpânul aerului. Dacă îi dăruiai  o maşinuţă de jucărie, nu îi smulgeai prea multe zâmbete, în schimb, dacă îi ofereai un avion, îi cucereai deja inima. De câte ori auzea cum un aparat de zbor, avion sau elicopter, survola orizontul, îşi ciulea urechile şi  asculta zgomotul până se îndepărta. Îi plăcea să privească cerul până ce ,,dunga” aceea albă, pe care avionul o desena pe cer, dispărea. Nu putea rezista dorinţei de a zbura într-o zi asemeni păsărilor, descoperise deja visul de aur al sufletului său: zborul. Era ca o muzică ce îi inunda simţurile şi care îi pătrundea din zi în zi, mai adânc în sânge. Îşi cumpăra reviste de specialitate, cărţi din care afla ceea ce îl interesa, se hrănea în fiecare zi cu ştiri despre pasiunea lui. Meseria de aviator se scria deja în inima lui îndrăgostită de aripi şi zbor...

 

Magia unui apus de soare

    Înserarea învăluia zarea cu o viteză uimitoare. Cerul poleit cu razele apusului se desfăşura cu atâta graţie, iar privirea îmi era răsfăţată de purpuriul cerului de toamnă târzie, într-un apus plin de splendoare. Îmi fixez adânc retina în el încercând să imortalizez acest cer sângerând, pe conturul albastru al zilei, adevărată minune a naturii şi să îl ascund acolo, în cufărul acela plin de clipe plăcute dintr-o margine a inimii mele.

  

Ziua de mâine...

   Mereu aştepţi  să se întâmple ceva. Să simţi o emoţie nouă, să cunoşti locuri fascinante, să descoperi puteri noi în tine, orice, numai să se întâmple... mâine. Adulmeci sosirea unei persoane ce vine de departe sau... plecarea ta către necunoscut. Ai vrea să legi punţi către oameni ce te-au atras cumva, ai vrea să păşeşti peste praguri mai înalte în viaţă. Pe scurt, simţi nevoia să-ţi depăşeşti limitele, să lărgeşti marginea cerului de deasupra ta, însă... amâni.

  Orizontul raţiunii desenează vise noi, notele pianului interior vor să cânte o altfel de partitură, însă... îţi propui să începi... de mâine. Dacă ţi-e dor de o persoană din familie sau de un prieten vechi, pe care nu i-ai mai văzut de mult timp, te hotărăşti să le cauţi, dar nu azi, ci... mâine. Chiar şi ochii aceia fermecători care te-au făcut să simţi acea fluturare în stomac, îi cer inimii să-i sune, însă...ceva inexplicabil nu te lasă şi... amâni tot pentru ziua de mâine.  Îţi spui că mâine vei avea timp pentru tot şi  toate, grăbind parcă ziua de azi de care nu mai reuşeşti să te bucuri din plin. Ţi se scurg multe clipe printre degetele amânărilor, cuvinte se-năbuşă la gândul că mâine pot fi rostite mai bine, emoţii se pierd şi se frâng cu putere tot de malul lui mâine...

Intriga

 

    Pe scena uriaşă a lumii, întotdeauna şi-a făcut loc cu uşurinţă, intriga. Rădăcinile ei se pierd undeva în negura timpului. Se poate infiltra în medii mici, cu oameni simpli, obişnuiţi, dar şi în medii înalte, acolo unde se ţin frâiele puterii.

   Intriga este o ţesătură de trăiri întunecate, ce macină sufletul şi-l cufundă în adâncuri de unde nu mai poate ieşi, câteodată. Sinonimele intrigii sunt: uneltirea, discordia, cearta, conspiraţia.

  Dacă eşti vizat într-o conspiraţie, te vei simţi vânat cu cleştele ei  şi de multe ori vei fi obligat să abandonezi şi să te supui jocurilor sale murdare, deoarece o intrigă bine organizată îţi poate distruge: cariera, iubirea, familia, viaţa însăşi.  Dacă eşti un om valoros vei trezi destule intrigi în jurul tău. Iar majoritatea oamenilor ce le ţes sunt persoane cu dorinţe neîmplinite, care îşi urmăresc doar interesele proprii,  râvnesc după bunul altuia mai mereu, zâmbetul lor ascunde răutatea, trişează ori de câte ori au ocazia şi... scopul le scuză mijloacele. Nu sunt persoane empatice, ci egoismul le este fără margini, gândurile lor se desfată doar când crează haos în jur, pe care, de multe ori îl plănuiesc minuţios.

Movila Miresii, satul meu, rădăcina mea...

eseu după o  legendă

Moto:

               Fiecare pagină a împlinirilor noastre naţionale este adânc înrădăcinată în cutele acestui pământ armonios alcătuit, pe care s-a zămislit neamul românesc, din care s-a hrănit şi pe care l-a înălţat adesea la rang de cult, apărându-l cu braţul, cu mintea, dar şi cu viaţa.

...........................................................................................................................................

    Pentru noi nu există locuri mai frumoase şi mai bine orânduite decât acelea care alcătuiesc pământul României.(Grigore Posea).

 

       Fiecare om este curios să-şi afle rădăcinile, de unde vine , cărui loc aparţine primul parfum al universului copilăriei sale. Orice fiinţă are rădăcini din care îşi extrage seva, lumina ce îi va călăuzi paşii şi îi va da forţă să lupte cu vicisitudinile vieţii. Locul din care îşi porneşte drumul vieţii, împodobit cu cele mai minunate flori, copaci înalţi, iarbă ca mătasea scăldată în picături de rouă cristalină, pictată în acel verde sublim pe care nu îl vei regăsi niciodată mai frumos ca cel din locul naşterii tale.

  

Cornelia Vaju, Cornelia Vîju, Cornelia Viju

Cornelia Viju, Cornelia Vaju, Cornelia Vîju

Cornelia Vîju, Movila Miresii