Tu ești divina mea menire

Nu, nu ești doar închipuire

Ori gând la umbra unui mal,

Tu ești divina mea menire

Al fericirii tainic șal.

Când brațul tău lin mă cuprinde

Și-adună ai tristeții stropi,

Patima dragostei mă prinde

Nopțile mi se-aprind de foc.

Nu, nu ești cerul care strânge

În negri nori furtuni și ploi,

Tu ești aripa ce m-atinge

Cu dragoste și vise noi.

Ca-n dans mă porți în astă viață,

Fior de-amor  în mine torni,

Privind către-a lunii față

Stelele în brațe-mi răstorni.

Cornelia Vîju