Mi-ai sădit în ochi iubirea

O, chip de înger, mi se pare

Că mă veghezi cu-atâta drag,

Când eu suspin, întreaga zare

Se sprijină de-al nopții prag.

O, cât aș vrea să știe lumea

Și codrul colindat de vânt,

Că mi-ai sădit în ochi iubirea

Că glasul tău e-un dulce cânt.

Cu tine ating cerul cu mâna

Din el tainic stele culeg,

Simt cum mă scaldă-n aur luna,

Când pe poteca ei alerg.

Când șoapta-ți blândă mă anină

Într-un poem nemărginit,

Te văd, o,  înger de lumină,

Cum înspre mine ai pornit...

Cornelia Vîju