Mi-ai sădit în ochi iubirea

O, chip de înger, mi se pare
Că mă veghezi cu-atâta drag,
Când eu suspin, întreaga zare
Se sprijină de-al nopții prag.

O, cât aș vrea să știe lumea
Și codrul colindat de vânt,
Că mi-ai sădit în ochi iubirea
Că glasul tău e-un dulce cânt.

Cu tine ating cerul cu mâna
Din el tainic stele culeg,
Simt cum mă scaldă-n aur luna,
Când pe poteca ei alerg.

Când șoapta-ți blândă mă anină
Într-un poem nemărginit,
Te văd, o,  înger de lumină,
Cum înspre mine ai pornit...


Cornelia Vîju

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Nu se înjura şi nu se face spam

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.