Iubite, iarna asta e-o poveste
Ce-o scriem pe-o petală de
argint,
A unui fulg de nea, ce ne
vestește
Iubirea noastră ca de mărgărint.
Tresari când îți ating aievea
fața
Și tremuri tot când buzele-ți
sărut,
Vibrând azi inima ta
reînvață
Să bată pentru un nou început.
Iubite, o să ningă iar cu vise
Și nu sunt din ale nopții cetăți,
Sunt dulci făclii ce-n ochi ți-or
fi aprinse,
Când la gâtul iubirii mi
te-arăți.
Și din viorile ce-ți străjuiesc
pe buze
Divine note-n taină-mi
dăruiești ,
Pășind în anotimpul unor muze,
În suflet primăveri îmi
înflorești...
Cornelia
Vîju
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu se înjura şi nu se face spam
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.