Te văd

Te văd aievea într-o lumină

De-argint și, parcă, te socot

Ca un luceafăr ce-mi alină,

Durerile ce-n mine port.

Te-aștept cu dor întotdeauna,

Înamorată să te-ating,

Ți-adulmec ochii-n nopți cu lună

Doresc din raze să te strâng.

A tinereții zbuciumare,

Mă-ndeamnă în tăcute seri,

Să descânt stele lucitoare,

Ca din înalt să te cobori.

Îți caut umbra cu privirea,

Te văd oricând și-n orice loc,

Chinuitoare ca iubirea

Nu este-n lume niciun joc.

Cornelia Vîju