Vino, Doamne, de privește
Câte-n inimă am strâns!
Gândul meu ce-ades pornește
Spre iubitul drag din vis.
Iartă-mi, Doamne, nerăbdarea
De a-l revedea mereu!
Ochii lui adânci ca marea
Tulbură cugetul meu.
Îl desmierd în șoapte-ntruna,
Îl veghez în nopți de dor,
Martoră îmi este luna
Că mă-mbată de amor.
Îmi ajută astăzi, Doamne,
Din înalturi să-l cobor,
Să îl torn în cofa toamnei
De unde să-l sorb ușor...
Cornelia Vîju
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu se înjura şi nu se face spam
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.