Primăvara, anotimpul poeziei şi al iubirii...

 

 Când primăvara păşeşte din calendar, purtând în braţele sale parfumul minunat al florilor, razele soarelui o însoţesc în voiajul său şi-i dăruiesc raze din ce în ce mai calde.Verdele devine stăpânul zărilor, iar energia îţi tresaltă în vene, pentru că, odată cu natura, ieşi din hibernare. Se derulează un decor superb, a cărui imensitate nu poate fi exprimată de cuvinte, ci doar de simţuri...

  Devii mai visător, ochii ţi se încarcă cu priviri scânteietoare, iar natura îşi desface generoasă braţele să te dezmierde la sânul ei.

    Într-o atmosferă ce pluteşte pe muzica Divinului, mâinile tale ating raftul de cărţi din bibliotecă şi instinctiv, scot de acolo o carte de poezii, asta pentru că primăvara e muza poeţilor. Degetele sale lungi şi fine ştiu a împleti slovele atât de frumos  adormindu-te într-o vale a îndrăgostirii de tot şi toate!

  Tainele asunse în inimă  sunt atât de uşor descoperite de către primăvară, încât te miri de puterea sa mirifică, de sentimentul acela de plinătate care te cuprinde lăuntric şi călătoreşti prin noianul de rime şi cuvinte frumos meşteşugite de poeţi. Şi... dacă te străduieşti, creezi chiar versuri inspirate, pentru că ele se ascund în inima fiecăruia şi doar doza aceea micuţă de curaj, pe care o poartă primăvara, îţi lipseşte câteodată pentru a da naştere la ceva frumos cum e poezia.

De fapt, poezia depăşeşte graniţele frumosului, e mult mai mult, împleteşte suflet, absolut, sublim şi dragoste. E un cântec mereu altul... mereu acelaşi, dar niciodată la fel. E acea mireasmă ce-şi schimbă notele diferit pentru fiecare om  şi fiecare timp.

  Te decizi să îţi începi fiecare zi cu o poezie, pentru că, odată cu sărutul primăverii redescoperi nevoia ta de iubire, de acea iubire ce-şi ţese pânza cu verdele crud al ierbii, cu raze de aur ce mângâie natura după o iarnă geroasă.

Cornelia Vîju

Sursa foto:http://www.trilulilu.ro/imagini-diverse/primavara-cu-fericire-si-iubire-va-doresc