Gustul amar al trădării

   

 Trădarea este o stare josnică pe care n-o chemi să-ţi întretaie calea, însă te atinge cu ghearele sale cel puţin o dată-n viaţă. Despre trădare ai citit în ,,Biblie”, cartea de căpătâi a tuturor creştinilor, atunci când Iuda l-a trădat pe Iisus Hristos.

  Când  greutatea acestei stări te acoperă, simţi că cerul se prăbuşeşte asupra ta, şi aproape refuzi să accepţi. Nu, nu-ţi doreşti să fii personajul principal într-un act al trădării! Nu suportă inima ta să fie jucată într-o astfel de scenă! Toate momentele plăcute se şterg ca prin farmec când apare trădarea, rămânând doar gustul său amar, de care scapi greu, în timp şi care te obligă să te îndoieşti de orice situaţie ce îţi va ieşi în cale din acel moment. Iar îndoiala denaturează totul în jurul său şi te poate determina să vezi minciuna ca pe adevăr. E acea prismă care distorsionează, nu stabileşte ce este adevărat şi ce este fals. Dacă ideea trădării pune stăpânire pe tine îţi dă fiori de gheaţă asemeni morţii şi-ţi ucide în acele clipe zâmbetul, bunătatea, încrederea, iubirea dacă n-o controlezi. Nu te sărăceşte, însă te răscoleşte până în măduva oaselor.

   Trădarea este precum o buruiană, ce produce acele turbări, nişte fructe negre, otrăvitoare. Floarea rară pe care crezi că o descoperi în cineva şi pe care o numeşti prietenie, câteodată se transformă în cea mai urâtă plantă, cea a trădării.             Rănile din dragoste, pe care le lasă în urmă persoanele ce-ți trădează sentimentele, sunt adânci. Ca să acoperi un astfel de hău sufletesc ai nevoie de-o iubire ca de cristal şi de norocul de a o găsi. Lama trădării în iubire taie parcă mai adânc decât în alte relaţii, iar persoana ce mânuieşte cuţitul nu realizează că mai devreme sau mai târziu va deveni victima propriului gest. Este una din legile Universului, căci ceea ce semeni, culegi.

  Când îţi pui sufletul fragil în palmele cuiva rişti. Nu ai de unde şti ce îţi va aduce acea relaţie. Sufletul tău nu ştie să facă selecţie până nu este lovit de trădare. Şi... poate nici atunci nu va fi pregătit! Poate să-ţi aducă doar cioburi acea relaţie. Sau îţi poate aduce o lume mirifică în care să înflorească fericirea. Eşti nevoit să te laşi purtat pe braţe de destin şi apoi vei vedea dacă vântul devine furtună, iar valul liniştit tsunami-ul de mai târziu.

  Vei rămâne probabil, de multe ori, repetent la examenul prin care să cunoşti faţa unui om de-a lungul existenţei tale. Şi, dacă vei avea ghinionul de-a trece şi printr-un astfel de moment, vei simţi că porţi păcatul întregii omeniri pe umeri, şi trădarea îţi este cumva penitenţa. Şi nu există şcoală care să te înveţe cum ar trebui să stăpâneşti un astfel de moment. Cum să reacţionezi atunci când vei simţi sărutul trădării de pe buzele unui presupus prieten pe care tu, în respectul, încrederea şi afecţiunea ce i le purtai, refuzai să le observi.

  Nimănui nu-i place să fie trădat, de aceea încearcă să nu ajungi niciodată în pielea unui trădător şi să te cobori înaintea Divinului. Găseşte puterea de a ierta o persoană care te-a trădat, care ţi-a făcut rău din răzbunare şi care apoi a realizat greşeala făcută. Iartă, oricât de greu pare! Nu lăsa întunericul resentimentelor, al mâniei şi deznădejdii să-ţi umbrească judecata. Înlătură din sufletul tău acel venin injectat chiar de persoana care ţi-a făcut rău. Din contră, compătimeşte-o! Cu o minte trădătoare nu este uşor să pui seara capul pe pernă, iar acele pete negre pe care le desenează în viaţa altuia,  din păcate le pictează în propria viaţă.

  Rupe fila ce te lega de persoana trădătoare. Îngroaş-o cu creionul iertării până nu se mai disting urmele ce le-a lăsat în viaţa ta. Şi... chiar să fii mulţumit că ţi-ai descoperit adversarul, că ai reuşit să-l vezi dincolo de masca prefăcătoriei sale.

  E-adevărat că drumul spre iubire este îngust, dar merită tot efortul, convinge-i pe cei care trădează de acest adevăr! E plin de semne pe care doar cu  sufletul le poţi desluşi. E minunat, îţi dă graţia unei flori parfumate într-o  mireasmă dulce, singura ce poate alunga un gust amar ca cel al trădării.

Cornelia Vîju

sursa foto: http://mmarysplendoareaiubirii.blogspot.ro/2011/03/tradarea-lui-iuda.html