Se frâng în vânt ale visului ramuri...

Cu ea servil, cu mine gol şi rece

Mă farmeci iar cu ochiul tău divin,

Sărmana mea inimă astăzi trece

Prin nepăsarea ta, prin dor şi prin suspin.

Şi, Doamne, poate o fi doar gândul

Călăul ce îmi arde încet suflarea!

Şi, poate că, pitindu-mă la sânul

Iubirii, el îmi va asculta chemarea.

Somnul despărţirii...

Printre crengi suspină vântul  şi îmi poartă adânc chin,

Gândurile-mi sângerează de pe tâmple reci se frâng,

Din al morţii caier toarce îngerul durerii, lin,

Şal de suferinţă rece, pe când ochii mei se sting.

Numai absenţă...

Din mâna ce lancea-mi înfige în trup

eu am sorbit stele...

Din timpul ce-n mine îşi face-nalt scut

eu am vânat clipe...

Din ochiul de soare ce-n frunte îl porţi

lumina-n brăţara albă am prins

la mâna speranţei ce m-a cuprins...

Spaţiul terestru al existenţei...

Unii vin,

alţii pleacă,

la masa vieţii

rânduiala e mereu aceeaşi.

Nimeni nu iese din plan...

Atac la persoană

Cuvinte ce mă frig

şi gesturi care dor

pe al trădării pat

lovesc,

prin al tău

atac la persoană.

Cu vorba-ţi ce minte

cu răceală rosteşti :

Dumnezeu să te-ajute!

Cât bobul de muştar

în sufletul tău gol

iubirea de-ar fi stat,

azi n-ai fi mânuit

sabia urii...

Pânză...

Clipele zigzagau în jurul meu

în chip demonic ,

tu mă pictai tăcut,

eu mă lăsam aşezată

în spaţiul celest,

din jumătatea de sus a pânzei.

Gândul din gânduri...

Răvăşeai prin... gânduri gândul

Cu al clipei evantai,

Coborai în nopţi de-a rândul,

Iubirea din dulce rai.

Îmi turnai în palmă clipa,

Sub o ramură de tei,

Legănându-mă de-aripa

Şoaptei cursă din condei.

Anotimp creat pentru tine...

Îmi spuneai:

- Nu am timp să plutesc

în spaţiul rotund dintre clipe!

De aceea

am creat pentru tine

un anotimp.

Al vieţii biet exilat...

Iubirea nu este un computer

căruia îi setezi opţiunile după bunul plac.

Programul iubirii se derulează în tine

doar dacă eşti pregătit să-i dai start.

Este singurul program pe care nu-l alegi tu,

ci te alege el.

Dacă nu-l înţelegi

eşti sărac.

Iubire ucisă

Îi văd ochii biciuiţi,

de ale tale cuvinte.

Îi văd paşii zdrobiţi,

de şoapta-ţi ce iarăşi o minte.

O văd printre lacrimi căzând,

cu mâna spre cer căutând,

a inimii tale-ndurare.

Iubirea ce ieri adorai

astăzi grea cruce-i ridici

şi trupu-i arunci în mormânt.

Mircea Eliade

Dar ce poate însemna o iubire? Cât poate ea dura? Nimic nu durează în lumea asta; totul trece, totul se preface, totul moare ca să se nască din nou, altfel, în altă parte, cu alți oameni.


Destinul este acea parte din Timp în care Istoria își imprimă voința ei asupra noastră. De aceea trebuie să-i rezistăm, să fugim de el, să ne refugiem în Spectacol.


A nu mai avea timp înseamnă a fi rezolvat toate problemele, a trăi într-un perfect echilibru.


Nu sunt pierdute decât acele bătălii pe care nu le începi niciodată.

Nichita Stănescu

Numai viața mea va muri pentru mine-ntr-adevăr, cândva. Numai iarba știe gustul pamântului. Numai sângelui meu îi e dor de inima mea când o părăsește.

Perfecțiunea nu atrage atenția.

Poetul, ca și soldatul, nu are viață personală.

Sfânt în om este sentimentul. El este în om și în afara lui în același timp. Sentimentul este hrana cu care el satură foamea secundelor pe care le are de trăit. Este un fel de nutreț interior pentru un cal încă și mai interior. Un fel de gură locuind în centrul unei pâini. Un ierbivor interior ierbii.

Lună

Eu  te chem noapte de noapte,

Razele să-ţi despleteşti

Peste-ale dorului pleoape

Însă tu mă ocoleşti.

Îţi trimit şi-n vânt solie,

Numai ca să te înduri,

A iubirii frenezie,

Peste mine să o scuturi.

Iubitul meu cu ochi de Crist

Atâta farmec mă cuprinde

La tine când privesc tăcut,

Privirea ta blândă, cuminte

Am adorat când am văzut.

Când mâna ta şi-a întins dulce

Acele degete de-artist

Le-am prins sfioasă: und’ mă duce?

Nici n-am gândit, erai un vis!