Cornelia Vîju: Lacrimi, regrete, flori și amintiri

Preot al Parohiei Movila Miresii din județul Brăila

Cu doar o săptămână înainte de ziua fatidică de 27 martie 2016, mă întâlnisem cu el și schimbasem câteva replici plăcute și pline de înțelesuri duhovnicești. L-am văzut fiind același preot respectuos, blajin și cu zâmbetul pe buze. De unde să știu că aveam să-i aud vocea pentru ultima dată? Doamne! Atât de neînțelese sunt Căile Tale!

De fiecare dată găsea cuvintele potrivite pentru a liniști un om tulburat de grijile lumești. Nu era problemă căreia să nu știe să-i găsească rezolvare. Harul cu care-l înzestrase Dumnezeu îl făcea să fie iubit și respectat de către semeni. Dacă aveai ocazia să-l asculți când susținea o slujbă religioasă, te cutremurai de vocea îngerească ce-i răsuna pe buze.

Predicile pe care le ținea enoriașilor erau încărcate de lumină, de bucurie și nemăsurată speranță.

Îi spusesem cu ceva timp în urmă că îmi amintește de ÎPS Bartolomeu Anania, că dacă închid ochii și-l ascult cum predică, îl identific cu Înaltpresfințitul. Nu s-a arătat mirat de remarca mea, deoarece purta în suflet amintiri frumoase despre acesta, ce-i zidise cândva, în suflet, Cuvântul lui Dumnezeu.

L-am rugat să-mi scrie câteva cuvinte pentru cartea mea de poezii religioase și a fost încântat să o facă.

,,După multe reușite pe plan editorial, la care am luat parte cu o deosebită plăcere, din

pustietatea Bărăganului, Cornelia Vîju ni se descoperă lăuntric în toată splendoarea cuvântului.

În încercarea sinceră și smerită de a ni se destăinui, reușeste să atingă corzile sensibile ale trăirii interioare ale fiecaruia dintre noi, prezenta apariție fiind cu adevărat o căutare permanentă a lui Dumnezeu, din toate punctele de vedere.

Cu pași smeriți și aparent incerți, idealul care ne este prezentat, ne face, parcă, să ne regăsim în acea rătăcire pe toti cei care simțim necesitatea unei iubiri și purtări de grijă supranaturale.

Legătura om-Dumnezeu o realizează absolut natural și firesc și, deși versurile nu conțin nimic surprinzător în mod special, ele ne transpun și ne fac părtași la minunea apariției Divinității în viața noastră, tocmai simplitatea și naturalețea versurilor accentuând acest lucru.

Mulțumim din suflet îngerului proniator din trăirile autoarei că a putut face posibil așternerea pe hârtie a unor asemenea sublime gânduri ce ne-au uns, parcă, sufletul și au făcut să ne vibreze inimile.

La multe și binecuvântate încercări asemenea!”

Astăzi nu mai sunteți printre noi, Părinte Stelian! Ne vom ruga pentru sufletul dvs.! Așa cum ne-ați învățat de fiecare dată, cu capul plecat și inima smerită.

Cu sufletele îngenuncheate de durere, cu toții încercăm să înțelegem de ce ați ales să plecați dintre noi.

Fie-vă drumul plin de lumină!

Dumnezeu să vă odihneacă în pace!

Cornelia Vîju